[cioanas]

M-am uitat in ultimele zile la evenimentele din Marea Britanie si ramai socat vazand tineri adolescenti care distrug totul in cale si arata mai degraba a fiare dezlantuite decat a oameni. Ne punem intrebarea cum se poate acest lucru intr-o tara civilizata ? Ma gandeam oare unde sunt parintii acestor adolescenti si ce au investit ei cu adevarat in acesti copii, ce valori le-au dat, ce educatie au primit ?
Biblia ne spune ca: “Nebunul zice in inima lui: "Nu este Dumnezeu!" S-au stricat oamenii, fac fapte urate; nu este niciunul care sa faca binele.” (Psalmii 14:1)
Cred ca Occidentul “crestin”, culege roadele necredintei, avand in vedere zecile de ani de necredinta si de ridiculizare a Bibliei, a valorilor lui Dumnezeu. Traim vremurile, in care strangem roadele “adevarului relativ” propovaduit la toate “colturile” Europei, de catre umanistii nebuni cu care defilam.
Poarta aceasta a disperarii s-a deschis mai demult prin filozoful Hegel (1770-1831), cand adevarul nu a mai fost inteles pe baza antitezei, ci sinteza a devenit modul de abordare a adevarului. Asa s-a ajuns la o zona a disperarii, in care omul percepe adevarul, fiecare cum il taie capul, in cazul acesta binele si raul nu mai pot fi definite. Crestinismul il prezinta pe Hristos Domnul ca si Adevarul Absolut, El este Cuvantul lui Dumnezeu si daca te raportezi la El vei ajunge sa distingi binele de rau, vei ajunge la valorile perfecte date de Dumnezeu, pentru “functionarea” corecta a omului. Gandirea filozofica umanista are acea caracteristica a omului modern, prin care adevarul ca adevar a disparut si in locul lui domneste acum sinteza , impreuna cu relativismul ei. Schaeffer spunea ca: “ Pozitia fundamentala a omului razvratit impotriva lui Dumnezeu este ca omul se afla in centrul universului, ca el este autonom- in aceasta rezida razvratirea lui. Omul isi va pastra rationalismul si razvratirea , va insisita asupra autonomiei totale sau asupra unor domenii partial autonome, chiar si cu pretul rationalitatii sale”.
Mai pe intelesul nostru gandirea umanista il exclude pe Dumnezeu si Cuvantul Sau, ca Adevar Absolut , la care sa ne raportam si il pune pe om in centru, drept “buricul universului”. Asa ca am ajuns la un adevar relativ, la disperare, la anarhie. Disperarea aceasta se vede in toate domeniile, pornind de la filozofie, arta, cultura, muzica ectc. Ganditi-va doar la muzica clasica a marilor clasici ai omenirii, la picture clasica si in acelasi timp la muzica rock de astazi sau pictura abstracta de astazi. In muzica si in pictura de astazi, iese in evidenta disperarea omului modern de a iesi din linia aceasta a disperarii si de a gasi pacea sufletului. E ca si cand omul modern nu mai are directie, nu mai are punct de sustinere si alearga disperat spre nicaieri. Daca s-ar pune omul inaintea Adevarului Hristos si ar asculta de El, ar fi cu adevarat liberi de aceasta disperare. Domnul spunea: “Veniti la Mine, toti cei truditi si impovarati, si Eu va voi da odihna.” (Matei 11:28)
Cand privesc la tinerii acestia, ma gandeam cu ani in urma la mine, in perioada tineretii mele, atunci cand in nebunia mea spuneam ca “nu este Dumnezeu” si impreuna cu prietenii mei discutand despre problemele existentiale, vorbeam ca un disperat, declarand ca “sensul vietii e un nonsense”. Ca si acesti tineri, eram in stare sa distrug, sa sparg totul, credeam ca totul se invarte in jurul meu si chefurile interminabile erau doar “portia de drog”, ca sa uit de disperarea mea. Mie rusine sa privesc inapoi si mie rusine de “nerusinea” acestor tineri. Ii inteleg mai bine ca oricine si cred ca aceste acte de vandalism sunt rezultatul unei societati bolnave , care a respins pe Iisus si Scriptura, ca Adevar Absolut. Se pare ca nu numai ei, ci si parinti lor si parintii parintilor lor, generatii la rand i-au “ ras in nas “ lui Dumnezeu, inselandu-se singuri. Dumnezeu nu a avut nimic de pierdut, El este tot pe Tronul Lui, El este tot in control, El stia dinainte de aceste accese bolnave ale omenirii, nu este si nu va fi luat prin surprindere niciodata, El spunea prin Apostolul Pavel cu circa 2000 de ani in urma urmatoarele: “Sa stii ca in zilele din urma vor fi vremuri grele. Caci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, laudarosi, trufasi, hulitori, neascultatori de parinti, nemultumitori, fara evlavie, fara dragoste fireasca, neinduplecati, clevetitori, neinfranati, neimblanziti, neiubitori de bine, vanzatori, obraznici, ingamfati; iubitori mai mult de placeri decat iubitori de Dumnezeu; avand doar o forma de evlavie, dar tagaduindu-i puterea. Departeaza-te de oamenii acestia.” (2 Timotei 3:1-5)
Cine au de pierdut pentru razvratirea lor sunt oamenii! Traim vremuri in care sa injuri, sa fi betiv, sa fi lipsit de maniere, sa negi pe Dumnezeu, sa-L blestemi pe Dumnezeu, sa inseli, sa minti, sa divortezi, sa traiesti in imoralitate ectc, sunt privite ca niste calitati, intr-o societate bolnava, in care, in acelasi timp sa fi cinstit, sa nu minti, sa traiesti cumpatat, sa asculti de Dumnezeu, sa vorbesti de Iisus, de Biblie, de sfintenie, sunt privite ca niste slabiciuni, nebunie, intoleranta. Stam si privim la aceste doua feluri de gandire, una se raporteaza la om si alta la Dumnezeul Bibliei si inca ne mai gandim, ce sa facem?
Eu cred ca in primul rand vindecarea trebuie sa vina in mod individual, asa cum a venit la mine. Mi-am venit in fire si am iesit din nebunia in care eram. Am auzit (citit Evanghelia) si mi-am dat seama ca in spatele Ei se afla o Inteligenta net superioara mie, adica Dumnezeu care m-a creat. Am cunoscut acolo Intelepciunea lui Dumnezeu si Cartea "tehnica” pentru sufletul meu, modul cum Dumnezeu ma vede sa “ functionez” corect, astfel am gasit ca Miezul Bibliei este Iisus, Cuvantul care S-a intrupat, “Antivirusul” pentru sufletul meu “virusat” de pacat. Am gasit ca acest Iisus este viu, a murit si a inviat si pot veni la El cu pocainta, sa fiu iertat de “neroziile mele” (pacatele mele) si schimbat, transformat prin puterea Cuvantului, a Duhului Sfant, nascut din Dumnezeu, o faptura noua pentru Imparatia lui Dumnezeu.
Cata fericire pe mine, in seara aceea, in care acasa, langa patul meu, mandria mea a fost franta si m-am coborat pe genunchi langa patul meu, inchinandu-ma lui Dumnezeu, recunoscandu-mi disperarea, vinovatia si recunoscand puterea de iertare si reabilitare a Domnului Isus. Dupa ce m-am ridicat de acolo plin de lacrimi, am simtit ca zbor, ca sunt usurat de pacatele mele si patimile mele, o faptura noua care sa traiesc pentru Cer. De atunci umblu zilnic cu Domnul meu, sunt fericit, sunt plin de bucuria salvarii care mi-a dat-o Iisus, am un caracter nou si nu incetez sa spun tuturor ca Iisus este Adevarul Absolut , Solutia la disperarea acestei omeniri, in acelasi timp Biblia este hrana sufletului meu, prin care Dumnezeu lucreaza la sanatatea si maturitatea sufletului meu.
Intr-o societate bolnava, Solutia este credinta in Iisus, pocainta, insa aceasta incepe cu schimbarea fiecarui individ in parte. Un individ schimbat de Dumnezeu, inseamna viitoarea generatie care vine dupa mine si tine, o generatie sanatoasa. Daca tu te intorci la Dumnezeu, copii tai si copii copiilor tai vor incepe sa se insanatoseasca, sa le dispara nebunia, sa fie cu adevarat fericiti si sa traiasca pentru Imparatia lui Dumnezeu care va fi vesnica. Intelege dragul meu suflet ca ai o responsabilitate enorma fata de cei dragi ai tai si fata de tine personal. Poate te gandesti ca vor rade prietenii de tine, te vor numi inapoiat si retardat, nebun, vreau sa spun dragul meu suflet ca fericirea ce o vei primi in suflet de la Dumnezeu va birui orice suferinta si batjocura, vei putea sa semeni cu Mantuitorul tau care spunea rastignit pe cruce : “Tata iarta-i ca nu stiu ce fac”.