FamousWhy.ro Forum: Secretele Unor Civilizatii Disparute - FamousWhy.ro Forum

Jump to content

Page 1 of 1
  • You cannot start a new topic
  • You cannot reply to this topic

Secretele Unor Civilizatii Disparute

#1 User is offline   Razvan Icon

  • Membru Activ
  • PipPip
  • Group: Membri Activi
  • Posts: 105
  • Joined: 05-July 08
  • Gender:Male
  • Location:Iasi
  • Interests:Cursele
  • Idolul Meu:Hard 2 say

Posted 17 August 2008 - 08:41 PM


În ultimii două sute de ani, Egiptul antic a captat imaginaţia învăţaţilor şi a oamenilor de rând deopotrivă, fapt ce s-a materializat într-o serie de cărţi despre această civilizaţie misterioasă. Însă în ciuda acestor ample investigaţii, cercetătorii nu au reuşit să ajungă la un acord în ceea ce priveşte scopul exact al piramidelor şi templelor egiptene. La originea acestui impas stă neputinţa de a înţelege motivaţia religioasă care i-a făcut pe egipteni să construiască piramide enorme, cea mai mare dintre ele conţinând mai multe milioane de tone de piatră. Astfel, referinţa lui Kurt Mendelssohn, care a spus despre piramide că sunt o „magnifică nebunie” este puţin diferită de uimirea simţită în timpurile romane, când Pliniu s-a declarat nemulţumit de piramide, considerându-le „expunerea prostească şi leneşă a bogăţiei regelui”.
Este oare posibil ca experţii să fi luat o cale de abordare greşită şi astfel să fi trecut cu vederea misterul Egiptului antic? Cred că, într-adevăr, au pierdut din vedere un nivel mai profund de înţelegere, nivel pentru care se găsesc semne mai peste tot.
Mulţi dintre „căutătorii de mistere’’ sunt interesaţi de Egipt şi fascinaţi de „zeii” civilizaţiilor străvechi, în mare măsură datorită operei lui Zecharia Sitchin, cu privire la „zeii” muritori. Dacă Sitchin avea dreptate, atunci egiptenii au trăit alături de „Anunnaki" - o rasă posesoare a puterii de a călători în spaţiu, care au construit un centru spaţial subteran în Sinai, şi două piramide, ca faruri pentru navigaţie, la Giza.
Însă pe măsură ce te vei afunda mai adânc în credinţele religioase egiptene, vălul va fi ridicat, dezvăluind o cosmologie ce-ţi va aduce aminte de teoria luptei planetare a lui Sitchin, în „Cea de-a douăsprezecea planetă”.
La fel cum Zeul Marduk apare în epicul babilonian „Enuma Elish”, tot aşa Zeul egiptean Seth apare ca o „lance din abis”, o planetă intrusă, ce vine din adâncurile spaţiului şi porneşte să întâlnească una dintre planetele interioare (echivalentă cu „Tiamat”-ul babilonian).
Potrivit interpretării lui Sitchin a minunatei „Enuma Elish”, planeta cucerită Tiamat a fost împărţită în două, dintre care o parte a devenit centura de asteroizi, iar ce-a de-a doua, devenind Pământul, pe o nouă orbită, mult mai aproape de Soare.
Egiptenii au înţeles acest eveniment cosmnic într-o cu totul altă manieră. De exemplu, se spune că Zeul Osiris (un zeu al cerului, până când a fost ucis de Seth), a căzut din văzduh şi „a deschis Pământul în două”, ceea ce arată că Pământul se afla în poziţia sa înainte de catastrofă.
În acelaşi mod, atunci când Zeul Geb a fost separat în mod forţat de Nut şi a căzut pe Pământ, el nu a devenit Pământ, ci, potrivit unei legende, s-a aşezat pe suprafaţa acestuia, începând construcţii şi renovaţii „în o mie de fundaţii şi milioane de locuri”.
Una dintre cele mai proeminete zeităţi egiptene era Osiris, un Zeu a Cerului, care a fost ucis de Seth, şi a căzut pe Pământ. Potrivit Textului Piramidei, Osiris „a fost lăsat jos” sau „înecat” (în abisul apos al spaţiului), însă mai există o legendă faimoasă, care spune că a fost dezmembrat, iar părţile corpului său au fost împrăştiate în tot Egiptul.
Această legendă a dezmembrării lui Osiris a nedumerit dintotdeauna experţii, însă s-ar potrivi perfect dacă Osiris ar fi o „planetă explodată”, din care unele fragmente ar fi lovit Pământul.
Numeroase detalii susţin această interpretare, aşa cum ar fi legenda că Osiris ar fi căzut cu foc şi a „deschis” Pământul, ajungând să se odihnească în peşteri subterane adânci şi întunecate. Mai multe texte vorbesc despre cum Pământul a devenit în timpurile primitive o „Insulă de Foc”. Alte detalii remarcabile, pentru a arăta că planetele care au explodat erau pline de apă, se află în Textele Piramidei, unde se menţionează că Osiris a adus cu el un potop de ape reci.
Aceasta este confirmată şi de Cartea Genezei, în care se afirmă că apele Potopului au căzut pe Pământ printr-o deschizătură a cerurilor.
Ideea că Osiris era o planetă explodată este susţinută şi de bine cunoscuta asociere a Zeului cu meteoriţii. Vraja 1080 din Textele Sicriului afirmă că: „Acesta este obiectul sigilat, ce se află în întuneric, înconjurat de foc, ce conţine emanaţia lui Osiris, şi este pus în Rostau; a fost ascuns de când a căzut din el, şi este ceea ce a venit din el în deşertul de nisip”. O legendă asemănătoare vorbea despre „o piatră din ceruri”, păstrată la Abydos. Aceste descrieri vorbesc despre meteoriţi (asteroizi căzuţi), o identificare susţinută de dovezi legate de cultul pietrei Benben, la Heliopolis.
Egiptologii sunt aproape siguri că Benben era un meteorit conic, care, urcat pe un stâlp, simboliza ridicarea sa la ceruri, când va veni.
Exemplul pietrei Benben ilustrează foarte clar conceptul de moarte şi renaştere, care era fundamental în credinţele egiptene. Egiptologii insistă că aceste credinţe au fost inspirate de forţele naturii, aşa cum sunt răsăritul şi apusul soarelui, sau ridicarea şi coborârea râului Nil.
Cultul pietrei Benben indică o moarte şi o renaştere cosmice, din moment ce meteoritul era un asteroid care a căzut pe Pământ printr-o moarte violentă, după care a fost ridicat spre cer, pentru o viitoare înviere. Acelaşi simbolism poate fi observat în obeliscuri şi piramide, care erau de asemenea îndreptate către ceruri, piramidele reprezentând vehicule de urcare („mer”) a sufletului şi a dublului eteric a corpului regelui decedat.
Acestă soluţie cosmică pare a fi destul de evidentă, însă egiptologii nu au tras concluziile evidente, datorită proastei înţelegeri a arhitecturii, religiei şi mitologiei egiptene.
De exemplu, unele mituri religioase, aşa cum este lupta dintre Horus şi Seth, sunt văzute ca date ce fac parte din istoria reală a Văii Nilului, în vreme ce altele, ca miturile Creaţiei, ce amintesc de „movila primitivă”, s-ar părea că au fost inspirate de inundaţiile recurente ale râului Nil. Iar acele credinţe religioase, a căror natură este esenţial cosmică, sunt diminuate de un amestec confuz de referiri la Soare, Lună, anumite stele şi meteoriţi.
Problema cu toate aceste interpretări ortodoxe este că nu se potrivesc împreună, oricât ne-am strădui. Se poate face o comparaţie cu mai multe substanţe, puse la un loc, care nu se pot amesteca, ci se aşează în straturi distincte şi ireconciliabile. Aceasta este şi poziţia egiptologilor, care consideră că egiptenii aveau un set de credinţe contradictorii. Era oare chiar aşa? În „Soluţia Phoenix”, am adăugat acelui amestec un simplu ingredient magic, care a făcut ca toate straturile să se unească, fomând o poţiune religioasă coerentă şi magică. Acest ingredient magic este ipoteza planetei care a explodat.
Presupunerea multora este că egiptenii erau obsedaţi de moartea şi naşterea planetară, însă cum această planetă nu mai putea fi văzută în cerurile reale, au adoptat Soarele şi anumite stele ca simboluri vizibile ale invizibilului. Soarele, în mod deosebit, avea rolul de a aminti zilnic această naştere şi moarte planetară.
Egiptologii susţin că Ra era un Zeu al Soarelui şi nimic mai mult decât atât, însă aceasta nu este adevărat.
În Cartea „Am Duat”, „Cartea Porţilor” şi „Cartea Peşterilor”, Ra este descris ca făcând o călătorie subterană, în care se reuneşte cu trupul lui Osiris, Marele Zeu al adâncurilor.
Egiptologii trec cu vederea şi nu explică această relaţie intimă dintre Ra, Zeul Soare, şi Osiris, Zeul morţii. Însă textul spune clar că Ra este sufletul, iar Osiris este trupul, iar combinaţia divină dintre trup şi suflet, Ra-Osiris, va urca la cer şi se va renaşte „în trupul lui Nut.” Aceasta nu are nici o legatură cu Soarele, dar pare a fi o renaştere planetară, în care Ra şi Osiris sunt sufletul şi trupul planetei explodate. Trupul lui Nut a fost înfăţişat ca o insulă şi descris ca „Osiris, al cărui circuit este Duat.”
Învierea lui Osiris spre poziţia sa divină a început cu o coborâre şi s-a sfârşit cu o urcare - exact opusul „actului creaţiei” care a făcut ca fragmente din corpul său să penetreze crusta terestră în timpuri primitive. Dar ce a fost acest „act al Creaţiei”?
Egiptenii l-au descris prin mai multe metafore, aşa cum ar fi Zeiţa Cerului, Nut, dând viaţă „copiilor haosului”, sau Geb ouând un Mare Ou, din care Phoenix (Pasărea de Lumină) a ieşit la inceputul timpurilor. Mai general, acest act catastrofic era cunoscut ca „Ziua în care cei bătrâni au fost ucişi”, o zi în care numeroşi zei au fost „decapitaţi” şi „urcaţi în cer”, care a devenit plin şi sufocant, o zi în care „cerul a fost separat de pământ”, o zi în care s-a auzit un ţipăt ascuţit şi s-a văzut un fulger.
Toate aceste metafore evocă planeta care a explodat, întrevăzută de Tom Van Flandern, ca datând din „Timpul Iniţial” egiptean (zep tepi) la zece milioane de ani în urmă.
Multe dintre aceste mituri ale creaţiei vorbesc despre „movile” şi „insule” ce au apărut în timpuri primitive. Dacă aceste movile şi ape au fost inspirate de râul Nil, aşa cum sugerează egiptologii, de ce egiptenii au descris oceanul primitiv ca fiind peste tot, infinit şi nesfârşit, fără sus, fără jos, fără suprafaţă? De ce Nut, o Zeiţă a cerului, apare în Textele Piramidei ca spunând „Eu sunt dealul primordial, în mijlocul mării” - afirmaţie ce confirmă ideea că un „Câmp de Trestii” există în cer? Ce ar fi putut inspira aceste numeroase referinţe la un loc de baştină planetar în partea estică a Cerului, unde regii care vor urca vor domni Ennead-ul celor Nouă Zei de pe un tron de fier?
Răspunsul ar putea fi găsit în legendara luptă dintre Seth şi Horus Vârstnic (alias Osiris), pe care egiptologii o consideră ca fiind amintirea unei lupte reale din Valea Nilului. Dimpotrivă, aceste lupte au avut loc în Cer sau în apele spaţiului, şi se pare că s-au întâmplat în timpuri primordiale.
Mai mult, aceste legende au multe corelaţii cu „ipoteza planetei intruse” a lui Van Flandern. De exemplu, rezultatul luptei a fost că Seth şi Horus au luat unul de la altul un „ochi” şi „două testicule”, o descriere plauzibilă a unui schimb de sateliţi 2/1 dintre două planete, ceea ce este pe deplin în acord cu legile dinamicii cereşti.
Aceasta este una dintre cele şaisprezece paralele extraordinare care l-au făcut pe astronomul Van Flandern să spună: „Convergenţa ultimelor date astronomice şi scrierile egiptene antice face mult mai dificilă ignorarea acestor scrieri, fiind nici mai mult, nici mai puţin decât înregistrări ale istoriei sistemului nostru solar”. O asemenea concluzie ar părea imposibilă multor oameni, dar la fel s-a întâmplat şi cu precizia inginerească a marii Piramide, iar existenţa acesteia la Gizeh, nu poate fi pusă la îndoială.
De fapt, anomaliile cultului Piramidei şi a celui a planetei explodate se susţin unele pe altele, întărind considerabil ipoteza unei rase pierdute, ce deţinea o capacitate ştiinţifică fantastică.
Pentru a fi corecţi, trebuie să menţionăm că teoria lui Van Flandern rămâne controversată, nefiind acceptată de majoritatea astronomilor moderni, care se sperie de noţiunea de catastrofism. Dar, mai devrem sau mai târziu, tradiţia va ceda în faţa noilor date ştiinţice.
În deceniul pe care-l parcurgem probe spaţiale ne vor permite să afimăm dacă teoria planetei explodate este corectă sau nu, iar aceasta va face ca ideile ştiinţifice ale secolului 21 să fie testate prin cunoştinţele astronomilor de acum 6.000 de ani. Iată o perspectivă cât se poate de incitantă.
Dar chiar dacă se va dovedi că astronomii antici nu au avut dreptate, concepţia egipteană privind existenţa unei planete explodate ne oferă înţelegerea unor alte legende şi mituri moderne. Un exemplu clasic în acest sens este povestirea lui Platon cu privire la Atlantida, ce îşi avea originea în Egipt.
Până nu demult, presupuneam că Platon a descris un cataclism terestru, în care o „insulă” chiar s-a scufundat în „mare” după care au avut loc un „cutremur” şi o „inundaţie”.
Însă după ce am început să gândim precum un egipteam, am recunoscut „insula” ca o metaforă obişnuită pentru „planetă” (iar de aici concepţia că planeta Pământ a devenit o „Insulă de Foc”). Această metaforă este întărită de ideea că spaţiul este un ocean de apă, în care, la începuturile timpurilor, au răsărit movile primordiale. Astfel, egiptenii îşi imaginau planetele ca „insule” ce pluteau pe apele cosmice, acestea din urmă constituiind, desigur, „oceanul adevărat”, descris de Platon.
Este oare legenda Atlantidei, care a fost distrusă de cutremure şi inundaţii doar o repetare a poveştilor despre cum Osiris a fost dezmembrat şi înecat? A fost Atlantida o planetă explodată? Argumente ce susţin această teorie se găsesc în etimologia cuvântului „Atlas”, care a fost primul dintre cei zece regi pe care Poseidon I-a numit să aibă grijă de această vestită insulă.
Este o idee foarte răspândită, însă greşită, că Atlas susţinea lumea pe umerii săi. De fapt, el susţinea cerul. De aici şi numele Atlas, care în greacă înseamnă „cel care nu a mai putut suporta” (cu referire la cer). Atlas era privit ca un stâlp, care a ajuns la ceruri, dar, mai apoi, s-a prăbuşit, ducând la căderea cerului. Această cădere a îngropat Atlantida – idee asemănătoare cu cea a Zeului egiptean Osiris ce a căzut pe Pământ, deschizându-l, şi îngopându-se astfel în adânc. Cu alte cuvinte, Atlantida a căzut din cer.
Exemplul Atlantidei ilustrează maniera în care implicaţiile unei planete explodate în Egiptul antic se extind mult dincolo de limitele egiptologiei, ducând la revenire radicală a ideii „zeilor” ce au venit din cer pe pământ. Identificare acestor zei (Anunnaki, Nephilim, Zeii constructori ai Edfu, de exemplu) ca fragmente planetare meteorice ridică o întrebare foarte importantă: Dumnezeu, Fiul lui Dumnezeu şi îngerii sunt ecouri ale acestui cult interplanetar străvechi şi profund?

(Extras din Revista Atlantis Rising)
0

Page 1 of 1
  • You cannot start a new topic
  • You cannot reply to this topic

1 User(s) are reading this topic
0 members, 1 guests, 0 anonymous users