[kama]

După terminarea primului război mondial şi desăvârşirea unitaţii statale prin unirea cu Transilvania la 1 decembrie 1918, România a intrat într-o nouă etapa de dezvoltare. La sfârşitul deceniului al doilea al secolului nostru, în tara se acumulaseră multe contradicţii sociale şi naţionale, care cereau cu acuitate profunde transformări în viaţa societaţii. În aceste condiţii, mişcarea muncitorească a căpătat dimensiuni noi. Care sunt evenimentele din această perioadă care confirmă creşterea avântului revoluţionar al clasei muncitoare ?

[Adi Barb]

După primul război mondial, în România se impunea înfăptuirea reformei agrare, crearea unei industrii naţionale avansate, lichidarea dependenţei faţă de capitalul străin, democratizarea vieţii politice etc. Pe plan internaţional avea loc un puternic avânt revoluţionar al clasei muncitoare sub influenţa Victoriei Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie din Rusia, se prăbuşeau imperii, creştea lupta de eliberare naţională şi socială.

În aceste împrejurări interne şi internaţionale, clasa muncitoare şi alte forţe sociale înaintate din România s-au ridicat cu hotărîre împotriva asupririi sociale şi naţionale. Astfel, la acest sfîrşit de deceniu, grevele din 1918-1919 şi greva generală din 1920 dovedesc creşterea avântului revoluţionar, afirmarea tot mai puternică a clasei muncitoare ca cea mai avansată forţă socială a societăţii româneşti. Toate acestea au impus crearea unui partid revoluţionar de tip nou în stare să conducă clasa muncitoare şi celelalte forţe progresiste în lupta pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor democratice, pentru înfăptuirea unor adânci transformarii sociale. Ca urmare, la 8 mai 1921 a luat fiinta Partidul Comunist Roman.