[Adi Barb]

În anul 1600, un călugăr dominican, Giordano Bruno, a fost ars pe rug în Piazza del Fiore, la Roma, după ce fusese judecat de către un tribunal inchizitorial pentru erezie. Intr-una din cărţile sale, acesta afirmase că există un număr infinit de sori în Cosmos, iar în jurul lor gravitează diverse planete. In plus, Giordano Bruno mai susţinea că aceste lumi ar putea fi locuite de fiinţe asemănătoare omului.

Această strălucitoare speculaţie a lui Giordano Bruno, deşi făcută cu 400 de ani înaintea epocii noastre, apăruse de fapt cu vreo două milenii mai înainte, când filosofii greci discutau foarte aprins despre pluralitatea lumilor. Spre profunda nemulţumire a lui Alexandru cel Mare, filosoful Anaximene remarcase că regele-războinic nu cucerise decât un Pământ, în timp ce în infinitatea întregului spaţiu există mai multe lumi. Metrodat, în secolul al lll-lea al erei noastre, considera că nu doar pe Pământ există viaţă. Anaxagora, cu opt sute de ani mai înainte, vorbea şi'el în scrierile sale despre "alte lumi".