[Adi Barb]

În Viaţa lui Appolonius din Tyana", scrisă de Flavius Filostrat "din Atena, (175-249 d. Hr.), un pasaj care dezvăluie o cunoaştere nebănuită a geografiei în antichitate nu întârzie să deştepte interesul cititorului: "Dacă suprafaţa uscatului este pusă în balanţă cu cea a apei", remarcă sofistul, putem dovedi că pământul este cea mai mică parte dintre cele două".

Dacă anticii greci, cretani sau fenicieni nu ar fi traversat deloc Atlanticul sau Pacificul, cum ar fi ştiut Filostrate că oceanele ocupă cea mai mare parte din suprafaţa planetei noastre?

Analog, marele Platon trebuie să fi cunoscut dimensiunile globului pământesc şi ale continentelor îndepărtate, deoarece afirma, în lucrarea sa Phedan", că populaţiile mediteraneene nu ocupă decât o mică porţiune a Terrei".

In afara lumii locuite de noi"; spunea Strabo (secolul întâi î. de. Hr.), "ar putea exista şi alte lumi locuite de fiinţe diferite de noi". Acesta a sublfniat că dacă paralela Atenei ar fi prelungită ideal către vest, peste Atlantic, aceste rase ar fi putut trăi pe un sol cu climat temperat - o aluzie extrem de clară la America de Nord.

Aceste câteva elemente istorice demonstrează că amploarea cunoştinţelor geografice ale popoarelor din antichitate era superioară celor din Europa secolului al XV-lea, dacă ne gândim că în epoca lui Columb, opinia generală era că Terra era plată şi că Nina, Pinta şi Santa Măria, cele trei corăbii ale expediţiei lui Columb, se vor prăbuşi sigur la capătul mării, dacă ţinteau să meargă atât de departe. Nu este deci de mirare că a fost atât de greu să se recruteze oameni pentru echipajele care au făcut primul voiaj transatlantic!