[Adi Barb]

Unele dintre poveştile cele mai incredibile ale antichităţii se referă la levitaţie sau puterea de a neutraliza gravitaţia.
Astfel, surse istorice de încredere ne informează că, prin intermediul unor sunete pe care le emiteau, preoţii babilonieni erau capabili de a ridica în aer blocuri de piatră care nu ar fi putut fi săltate de mai multe mii de oameni.

Oare oraşul antic Baalbek a fost construit utilizându-se astfel de procedee? Gigantica dală lăsată în cariera de la baza terasei templului de către titanii care l-au clădit măsoară 21 de metri lungime, 4,8 metri lărgime şi 4,20 metri adâncime.
Ar fi fost necesari 40.000 de cărăuşi pentru a mişca această masă enormă din piatră, dar unde ar fi încăput toţi aceşti oameni, presupunând că toţi ar fi putut să se ajute simultan la mişcarea pietrei?
Orice ar fi fost, chiar într-o epocă atât de strălucitoare din punct de vedere tehnologic ca aceasta pe care o trăim, nici o macara din lume nu ar putea măcar să urnească acest monolit din cariera unde turiştii se îmbulzesc pentru a-l contempla.

O serie de povestiri de origine arabă descriu modul în care au fost înălţate piramidele egiptene, într-una dintre acestea pretinzându-se că blocurile, învelite în papirus, au fost ridicate în aer de către un preot care dispunea de o baghetă magică. Astfel, total lipsite de greutate, imensele pietre au putut fi ridicate în aer până la o înălţime de 50 de metri. Preotul şi-a repetat gestul până când piatra a ajuns deasupra locului unde trebuia să fie fixată, fiind lăsată sa cadă uşor acolo.

Acest lucru poate constitui o explicaţie a absentei oricărei zgârieturi de pe fetele blocurilor, precum şi împreunarea acestora cu o atât de mare precizie, încât nu este posibilă nici măcar introducerea unei coli de hârtie între două blocuri alăturate. Deşi marea piramidă nu este cea mai înaltă construcţie din fume, ea rămâne totuşi cea mai importantă construcţie megalitică de pe Terra.

[sEtH]

Levitaţia e de domeniul fantasticului deşi, am citit in mai multe parti ca ar fi posibila. Tăbliţele antice babiloniene ne asigură de faptul că sunetul poate duce la ridicarea în aer a pietrelor, iar Biblia însăşi vorbeşte despre oraşul antic lerihon, ale cărui ziduri au căzut la sunetul trâmbiţelor războinicilor strânşi lângă cetate.

In unele texte străvechi se menţionează procedeul care consta, în cazul procesului de construcţie a piramidelor, în intonarea de cântece religioase, zgomotul vocilor fiind de ajuns pentru deplasarea blocurilor. Puteti sa credeti asa ceva? Eu unul nu!

Multi au ajuns la ideea ca la actualul nivel de cunoştinţe de care dispune omenirea, nu se poate stabili nici un fel de relaţie între prezenţa sunetului şi dispariţia greutăţii proprii a obiectelor si nici nu cred ca o sa fie posibila asemenea descoperire.

Biografia lui Liu An, în volumul "Shen Hsien Chuan", apărut în China în secolul al IV-lea, conţine un caz anecdotic de levitaţie. In timp ce Liu An înghiţea un anumit elixir taoist, el s-a aeropurtat, dar a uitat în curtea fermei sale recipientul care conţinea restul de licoare minunată. Câinii şi păsările de curte s-au apropiat de şip şi au băut din acea băutură fermecată. Povestitorul constată că şi animalele, la rândul lor, "s-au ridicat în aer şi se vedeau cocoşii cântând în ceruri, iar lătratul câinilor se auzea spre stele". - domeniul fantasticului cred.