[Adi Barb]

Descriind partea de nord a Scitiei (Rusia de astăzi) în perioada primului secol de după Hristos, istoricul latin Plutarh vorbeşte despre regiuni în care noaptea durează şase luni, iar ninsorile sunt abundente.
El face şi remarca personală că aceste lucruri i se par 'totalmente incredibile . Totuşi, descrierea sa este extrem de riguroasă din punct de vedere ştiinţific.
Tot Plutarh relatează un episod referitor la flota feniciană, aflată în serviciul faraonului Nechaor. Navele acestuia, plecate din Marea Roşie, s-au îndreptat către Oceanul Indian, ocolind Africa pe la capul Bunei Speranţe, şi au străbătut Gibraltarul.
Călătoria a durat doi ani". "Aceşti oameni", scria Plutarh, "au făcut o descoperire greu de crezut, căreia eu nici nu-i dau crezare. Ei afirmă că, în timp ce mergeau spre vest, în extremul sud al Africii, Soarele se afla la dreapta lor,- deci la nord". Nici un antic nu şi-ar fi putut închipui că lumina Soarelui vine din acea direcţie, lutarh dă însă mai multă greutate povestirii sale, căci informaţia este perfect reală: în sudul Africii, Soarele răsare la Nord.

Astăzi oamenii de ştiinţă sunt uimiţi în fata acestor informaţii, care arătau că anticii făcuseră cu mult înaintea noastră importante descoperiri geografice, pe care pe nedrept le considerăm a fi fost făcute în a doua jumătate a mileniului nostru.

Potrivit cronicilor chineze, savantul budist Fa-hien s-a întors dintr-o călătorie efectuată în India în jurul anului 400 e.n. El a plecat direct din Ceylon, pentru a ajunge în Jawa şi China de nord, traversând Marea Chinei. Nava cu care a circulat acesta transporta peste 200 de persoane, pasageri si echipaj, fiind mai mare decât navele cu care Vasco da Gama a traversat Oceanul Indian o mie de ani mai târziu. Probiema este cum au putut aceştia să facă aceste descoperiri.

Să sperăm tehnica din prezent ne va oferi cât mai devreme un răspuns la această întrebare.