[daimon]

In Romania, daca spui ca mergi la psiholog oamenii te catalogheaza imediat ca deraiat. In SUA este normal sa-ti continui vizitele si daca ai o viata perfect normala.
Pentru a rezolva problema, trebuie sa recunoastem ca avem una. Deci? Atitudinea voastra?

[Profu']

mie mi se pare normal pana la anumita limita !
de fapt la americani e normal ca oamenii sa isi inteleaga propriile frustrari, probleme si atitudini inainte de a le refula in capul celorlalti !

numai ca sunt situatii cand oamenii nu mai pot decide ce hartie igienica sa foloseasca pana nu intreaba psihologul care din ele ii reprezinta mai bine...si atunci e o problema !

oricum, eu sunt pro, dar cu limite.

[daimon]

indecizia este alta problema, care trebe si ea tratata
nu de alta, dar teoretic o persoana adulta ia deciziile AICI si ACUM, fara ajutor din afara.

faptul ca un psiholog profita de instabilitatea pacientului nu este deloc un lucru bun.

dar sa revenim la Romania.

[Dani Quinn]

Ca sa fim obiectivi, foarte putini romani apeleaza la psiholog, din motive financiare. Majoritatea prefera sa-si inece problemele in munca, altii in alcool, altii in fumat si-asa mai departe, pentru ca e mai ieftin si nici nu pare scrantit in fata celor din jur.
Avand in vedere ca pana anul trecut vroiam sa dau la psihologie, da sunt pro

[daimon]

Dani Quinn, on Sep 24 2007, 02:26 AM, said:

Ca sa fim obiectivi, foarte putini romani apeleaza la psiholog, din motive financiare.

agreed.
ni se pare că societatea şi modul cum relaţionăm sunt aproape corecte, psihicul nostru nu merită investiţii prea mari.

şi totuşi investiţia în mersul la psiholog este ca şi achiziţia unui bun de folosinţă îndelungată : dacă alegi corect, te vei bucura de alegerea făcută multă vreme de acum încolo. şi ce este mai important decât să te simţi bine în pielea ta şi în viaţa ta?

[Profu']

daimon, on Sep 24 2007, 02:16 AM, said:

indecizia este alta problema, care trebe si ea tratata
nu de alta, dar teoretic o persoana adulta ia deciziile AICI si ACUM, fara ajutor din afara.

faptul ca un psiholog profita de instabilitatea pacientului nu este deloc un lucru bun.

dar sa revenim la Romania.

pai tocmai ! unde sa revenim ? ca imaginea asta pare tipica pentru romanii hoti si ahtiati dupa bani...

[addict]

Sunt pro, la noi sunt destul de frecvente bolile ca bulimia, anorexia si depresia care nu pot fi tratate decat de un psiholog bun. E o tampenie gandirea ca vezi-doamne esti nebun daca te tratezi, ca pana la urma alea sunt boli, ce, creierul nu e si el un organ de tratat?

Limita se aplica la americani, nu la noi, romanul se duce doar cand vede ca nu mai are de ales deci cand situatia e deja (destul de) grava.

Si vai, cat de folositori ar fi psihologii adevarati din scoli, nu aia de forma care ii avem acum.

[Profu']

avem ? ....mdeah, inca de cand eram eu un liceu se facusera "cabinete de indrumare si consiliere" care nu faceau nimic...
bada, in liceul meu "psiholoaga" se intretinea cu domnul director...

[Dani Quinn]

Profu, on Sep 24 2007, 12:06 PM, said:

avem ? ....mdeah, inca de cand eram eu un liceu se facusera "cabinete de indrumare si consiliere" care nu faceau nimic...
bada, in liceul meu "psiholoaga" se intretinea cu domnul director...

la noi a chemat diriga "psiholoaga", sa vada daca suntem sau nu intregi la minte. 4 ani de zile am fost niste belele
ne-a dat aia vreo 3 teste, da' nu ne-a adus rezultatele la nici unu'

[Profu']

noua ni le-a adus si iesisera toti cu iq de 200 din 150...vai de capul ei

[daimon]

depinde la ce fel de psihologi ne referim. cei din scoli sunt pregatiti doar sa faca psihologie generala si sociala, cred .. adica sa vada probleme posibile in viata studentilor. si nici asta nu se poate face, cu lipsa de incredere. mai ales cand profii te ameninta peiorativ: "vezi ca te trimit la psiholog".

cat despre un adevarat psiholog, el apartine unei scoli. sa zicem de analiza tranzactionala, Freud, psihoanaliza relationala, psihoanaliaza Lacaniana, psihologia eului. si incearca sa vindece in conformitate cu preceptele scolii respective. unii reusesc, unii nu ... depinde de increderea care o acorda pacientul, si de abilitatea psihologului de a vedea dincolo de minciuni, deformari si viziuni distorsionate.

[Jewels]

Am un prieten bun aici, in Anglia, parintii lui au divortat cand avea 18 ani . Spunea el ca in aceeasi perioada de timp i-a murit bunica si totodata avea si examen de admitere la iesirea din colegiu. Toate aceste neajunsuri, plus complexele de inferioritate normale varstei, adunate pe langa betiile tatalui si alte asemenea, l-a facut sa mearga la psiholog ca sa isi infrunte frica si sa vada ce se intampla cu/in viata lui.

Nu cred ca a gresit sa faca asta, dar uneori am impresia ca Romanii sunt un pic mai puternici, trec cu mai multa usurinta peste acest gen de conflicte. Poate ma insel, dar cu siguranta cunosc persoane muult mai amarate care au ramas in picioare si si-au pastrat capul in orice situatie. Depinde si de ce fel de om esti. Sunt oameni care se pot deschide la psiholog, pot intelege ce li se intampla si sa isi duca viata mai departe, sunt altii care vor continua sa mearga la psiholog mult timp si sa nu se poata deschide.

In Romania??? Sincer, cred ca oamenii cu necazuri nu au timp sa se preocupe de psiholog. Asta pe langa problema banilor, care e inca apasatoare. Ba mai mult, cateodata oamenii care nu au ce face, a caror viata este lipsita de griji, sunt foarte predispusi la depresie si altele asemanatoare.

[daimon]

Jewels, on Sep 25 2007, 05:47 PM, said:

Nu cred ca a gresit sa faca asta, dar uneori am impresia ca Romanii sunt un pic mai puternici, trec cu mai multa usurinta peste acest gen de conflicte.

Da, dar conteaza si ce se intampla "sub capota". O persoana care a fost expusa greutatilor isi va invata mereu copiii ca viata este grea si ca inseamna responsabilitati si mai putin placeri. Va perpetua experienta ei de viata. Cu totii trecem peste dificultati, one way or another, dar nu toti trecem cu capul sus

[Adi Barb]

Sanatatea mintala este foarte asemanatoare cu cea fizica si nu este usor de delimitat pentru ca granita dintre sanatos si bolnav nu se poate fixa totdeauna cu precizie... De aceea, putem spune că o persoană este sănătoasă din punct de vedere mintal dacă este mulţumită de ea însăşi, în armonie cu ceilalţi şi dacă ştie să înfrunte dificultăţile obişnuite ale vieţii, cu sau fara ajutorul psihologilor.

[Jewels]

Eu cred ca psihologul isi are rostul lui pana la un punct. Sunt oameni care exagereaza cumplit [ma refer la occidentali] dar la noi in tara psihologul ramane inca ''doctor de nebuni'' . :(
Si mai cred ca aceasta consiliere ar trebui inceputa din liceu, pentru ca adolescentii [majoritatea lor] se confrunta cu multe probleme, iar parintii sunt prea inaccesibili. Bulimia, complexele de inferioritate, competitia, stresul, ar trebui discutate cu un consilier [psiholog] care stie sa se apropie de tineri si sa ii faca sa vada viata cu o atitudine pozitiva.

[daimon]

Jewels, on Sep 25 2007, 04:47 PM, said:

Sunt oameni care se pot deschide la psiholog, pot intelege ce li se intampla si sa isi duca viata mai departe, sunt altii care vor continua sa mearga la psiholog mult timp si sa nu se poata deschide.

Se numeste "transfer". Adica pacientul ii acorda increderea sa psihologului, se stabileste un alt nivel de relationare. La fel, trebuie sa existe un contra-transfer, al medicului catre client, o asigurare ca se va comporta deontologic, profesional, fara sa-l judece pe cel de pe canapea, indiferent ce va auzi.

Daca dupa cateva sedinte nu s-a intrat in paine, inseamna ca relatia terapeut-pacient nu a demarat corect si complet; caz in care se intrerupe terapia, daca pacientul refuza sa fie vindecat.

[InnerFire]

asa cum s-a mai spus romanii nu se duc la psiholog din motive financiare si nu numai..ma numar si eu printre cei care desi au constientizat problema buzunarul nu le-a permis sa o si rezolve...psihologii in licee si scoli sunt f superficiali...nici pentru indrumarea in cariera nu sunt prea buni...pana si eu stiu sa fac niste teste si sa descopar cam de pe domeniu ar trebui sa se axeze un elev si io am foarte putine in comun cu psihologia...tinerii sunt inca ingropati in mentalitatea ca exista un semn de egal intre psiholog si nebun...pacat e insa ca simtul de turma e foarte activ si niciunul nu a avut curiozitatea de a-l cauta in dex...cat despre adulti...majoritatea fac parte din clasa mijlocie sau cea de jos si fie n-au resursele necesare fie trateaza problema cu superficialitate...societatea romaneasca nu e obisnuita cu problemele sentimentale, cu problemele psihice...cel putin nu la gradul mediu ci la un grad superior cand dai deja in alte cele...si pt un exemplu concret ii ofer pe parintii mei...ai mei nu sunt capabili sa observe o stare de depresie si pun totul pe seama varstei si prostiei varstei..am avut o depresie timp de aproape un an si nimeni nu a observat nimic iar daca au observat nu au facut nimic ceea ce e si mai rau...in acest tipar se incadreaza mii de parinti care au crescut in comunism si simt inca spiritul comunismului printre ei...foarte putini sunt cei care au invatat ca problemele psihice sunt mai grave decat cele fizice..

[daimon]

InnerFire, on Nov 12 2007, 09:32 AM, said:

foarte putini sunt cei care au invatat ca problemele psihice sunt mai grave decat cele fizice..

Itsi? Am nimerit? Mi-a luat cam mult ..Ontopic : desi se spune ca parintii sunt primii care ne vor binele, ei vor aceasta din punctul lor de vedere, conditionati de experienta lor. Si vine un moment cand astea nu mai sunt de ajuns. Daca stiu sa lase de la ei si sa aiba incredere in judecata ta, cu atat mai bine; daca nu ... presupun ca vorbim de o problema.Hai ca nu'i chiar asa de rau. Oamenii discuta pe forumuri, discuta intre ei; un prim avantaj al libertatii de comunicare. Probabil nu vom mai vedea decat o generatie capabila sa faca rau involuntar, curatenia a inceput deja. Acum centrul de presiune este in clash-ul hedonist al consumerismului. Oamenii liberi din punct de vedere psihic nu cedeaza unui curent care promite doar confortul material; iar fostii sclavi vor continua mereu sa munceasca pentru o viata "mai buna", fara a sti cum sa se bucure de bunurile pe care le au ...It's out time now, I guess.

InnerFire, on Nov 12 2007, 09:32 AM, said:

am avut o depresie timp de aproape un an si nimeni nu a observat nimic iar daca au observat nu au facut nimic ceea ce e si mai rau...in acest tipar se incadreaza mii de parinti care au crescut in comunism

Nu eşti singura. Şi nu cred că este o cutumă datorată comunismului, ci mai degrabă o problemă a substanţei noastre româneşti, amplificată de opresiune. Ne-recunoaşterea că celălalt are probleme, este laşitate; mai ales în familie. Pentru că, adesea, copiii nu sunt făcuţi pentru a fi oameni liberi, ci pentru a-şi reprezenta părinţii. Prin statutul social mai mare ca al lor, prin job, printr-o căsnicie cu un partener al dreak' de bun .. prin urmare, când progenitura tinde să nu se ridice la standarde, ba chiar dă semne că are probleme, primul impuls nu este "hai să il / o ajutăm să treacă peste asta" - ci ascunderea sub covor, negarea, uneori renegarea.Şi atunci, dacă copilul este suficient de puternic să plece, să se rupă, să-şi găsească un nou suport psihic, care să-i dea energie, se chiamă că s-a făcut primul pas spre vindecare. Nu-mi place s-o spun, dar mulţi părinţi ai Românei de azi nu se pot numi părinţi. So, bye to them, we have to rebuild there.

[InnerFire]

Quote

CITAT(InnerFire @ Nov 12 2007, 09:32 AM) *
foarte putini sunt cei care au invatat ca problemele psihice sunt mai grave decat cele fizice..
Itsi? Am nimerit? rolleyes.gif Mi-a luat cam mult ..

?

unii romani nici macar nu stiu cum ar trebui sa se comporte in asemenea cazuri...io de exemplu i-am spus mamei ca sunt deprimata si mama se astepta sa treaca de la sine...deci ce pot sa cer? asa cum am mai spus..parintii generatiei mele si cei dinaintea lor nu sunt obisnuiti cu problemele sufletului...pentru ei problemele sunt de tip material sau in cel mai rau caz fizic...in momentul in care se afla in fata unei probleme nu stiu cum sa actioneze si prefera asa cum ai zis si tu sa se ascunda dupa deget...

Quote

Nu-mi place s-o spun, dar mulţi părinţi ai Românei de azi nu se pot numi părinţi.

aici te-as contrazice nitel...parintii sunt totusi parintii si desi multi dintre ei n-ar trebui sa fie sunt totusi parinti...si ca sa nu bat campii pe general...io desi nu am primit ajutor de la ai mei cu problemele psihice nu ii invinovatesc...chiar deloc...si sunt niste parinti de nota 10 care ma ajuta, mi-au oferit intotdeauna ce am avut nevoie si ce am vrut atat cat le-a permis buzunarul si conceptiile...a fost un moment cand chiar mi-au adancit problemele...cu toate astea sunt parintii mei si stiu ca ar face orice pt mine orice s-ar intampla, pentru mine si pt fratii mei mai mari...nu incerc sa ii scuz, dar in situatia asta i-am vazut ca sunt depasiti de situatie...mult depasiti...nu au stiut cum sa actioneze, cum sa se poarte cu mine dar stiu ca au vrut sa ma ajute desi nu stiuau cum...si crede-ma ca in situatia asta sunt o multime de parinti din romania....cazurile negative desi se inmultesc sunt in minoritate....sa nu aruncam cu piatra acolo un de nu e vina...

[Thrill]

daimon, on Nov 23 2007, 01:18 AM, said:

Itsi? Am nimerit? Mi-a luat cam mult ..

pupa-te mama

Eu nu inteleg exact topicul asta. Se discuta in general despre bolile psihice? sau cum? sa stiu ce sa spun si eu. Ca ar fi multe de spus

[daimon]

In general, pe cazuri particulare .. cum vrei si depinde ce experiente ai de comunicat

[Adi Barb]

cateva articole cu privire la probleme psihice :

Mijloace de ocrotire a bolnavului mintal

Delirul si halucinatiile

[Madalina]

Sa nu confundam psihologul cu psihiatrul. La psihiatru merg persoanele care sunt bolnave mintal. Psihologul , din punctul meu de vedere, consiliaza oameni cu diverse probleme ( comunicare, divort, violenta domestica etc.) si-i ajuta sa le rezolve.

[Duplicité]

daca as avea nevoie de ajutor nu m-ar deranja sa merg ma psiholog. oricum ma doare in cot de ce cred ceilalti, daca ei nu sunt in stare sa faca diferenta intre un psiholog si un psihiatru, problema lor.