[Dani Quinn]

Cititi poezii? Ce tip, ce autori? Puteti de asemenea posta versurile voastre preferate..daca nu toata poezia, macar strofele care v-au placut voua cel mai mult..


De exemplu, "Glossa" lui Eminescu e o poezie care mie mi-a placut enorm. In special strofa de debut:

"Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamna, de te cheama,
Tu ramâi la toate rece."

[Angel]

Ador Eminescu . Şi Lucian Blaga îmi place mult , la fel şi Arghezi.
De la M.Eminescu poeziile mea preferate sunt : Îngere Palid , Luceafărul , Lacul ,Dorinţă şi muuulte altele .

[Jewels]

Una dintre poeziile mele preferate, Avem timp- Octavian Paler

Quote

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi
insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin
cenusa lor mai tarziu.

Cand am timp si chef, imi place sa ii citesc pe Eminescu, Blaga si Stanescu.

[daimon]

vezi ca i s-au atribuit cam multe saracului Paler
eu unul prefer Blaga, chiar daca unii spun ca nu-i subtil. are o rima interioara a versului fantastica

Lumina said:

Nimicul zăcea-n agonie,
când singur plutea-n întuneric şi dat-a
un semn Nepătrunsul:
"Să fie lumină!"

O mare
si-un vifor nebun de lumină
făcutu-s-a-n clipă:
o sete era de păcate, de doruri, de-avânturi, de patimi,
o sete de lume si soare.

Dar unde-a pierit orbitoarea
lumină de-atunci -- cine ştie?

Lumina ce-o simt năvălindu-mi
în piept când te văd -- minunato,
e poate că ultimul strop
din lumina creată în ziua dintâi.
[1919)

[puiu]

CREATORUL....by florin molnar


Era poet,
Era atlet,
Avea umor
Într-un picior
Şi-o rimă veche
Într-o ureche.
Era atent,
Doctor docent,
De dimineaţă
Mergea la piaţă,
Făcea curat,
Spălat, călcat,
Privit de soartă
Şi consoartă,
Leneş, din pat.
Era poet
Şi interpret,
Iubit de-artişti,
Veseli sau trişti,
Care-l cântau
Şi obţineau
Bani şi succes,
Record imens.
Avea joben,
Avea baston,
Era monden
Şi de bonton,
Dar s-a schimbat
Stând lângă pat,
Privind mişcat,
Cum doarme adânc,
Primul său prunc.

[andrada]

Vine o vreme cand totul se schimba,
Vine o clipa, cand visele dispar,
Si pasii mei dezordonat se plimba,
Si gustul vietii mele e atat de-amar…

Dar atunci apare umbra ta,
Care ma strange-n brate tare,
Si tot Raul si Durerea,
Tot ce-i greu dispare…

De ce uneori iti simt ochii goi si reci?
De ce cand vine dimineata, visule, Tu pleci?
De ce seara imi gaseste ochii intotdeauna-n lacrimi?
De ce cuvintele tale imi dau aripi?

Nu as putea sa nu-ti raspund,
Sa ma prefac ca nu-nteleg sau sa ma ascund,
Pentru ca tu stii ce simt, tu vezi,
Tu nu accepti si nu refuzi sa crezi…

[Jewels]

Nu imi placea poezia asta in scoala, era greoaie si imposibil de inteles, pe vremea liceului. Acum insa mi se pare extraordinara.

Leoaica tânãrã, iubirea

Leoaica tinara, iubirea
mi-ai sarit în fata.
Mã pindise-n incordare
mai demult.
Coltii albi mi i-a infipt în fata,
m-a muscat leoaica, azi, de fata.

Si deodata-n jurul meu, natura
se facu un cerc, de-a-dura,
când mai larg, când mai aproape,
ca o stringere de ape.
Si privirea-n sus tisni,
curcubeu taiat în doua,
si auzul o-ntilni
tocmai lângã ciorcarlii.

Mi-am dus mâna la sprinceana,
la timpla si la barbie,
dar mâna nu le mai stie.
Si aluneca-n nestire
pe-un desert în stralucire,
peste care trece-alene
o leoaica aramie
cu miscarile viclene,
inca-o vreme,
si-nca-o vreme...

[andrada]

Sufletul meu e o piatră,
Poţi să-l izbeşti de pereţi,
Nu vei clinti o bucată
Chiar de-l vei face bucăţi!

Sufletul meu o sticlă,
Poţi să vezi Lumea prin el
Cât e de strâmbă si mică,
Tu - univers paralel!

Sufletul meu e o grindă,
Poţi să o spânzuri de nori,
Cerul ai vrea să cuprindă,
Dar îl va trage pe sfori..

Sufletul meu e o crustă,
Poţi să o rupi, dacă vrei,
Până la pielea cea frustă
Eu voi găsi un temei…

[andrada]

Când simţi cã viaţa uşa-o strânge,
O lacrimã, te zboarã-n vis…

Nu plânge…

Cãci lumea ta e un paradis,
Prin ea trec şiroaie-n sânge…
O lumânare în focul stins.

Nu plânge…

…în sihãstrie, suflete trist,
Nu spune, în veci, adio…
…nu te lãsa,de piedici, învins!
Oh…tandru suflete respins.

Şi lacrimi trupu-ţi înconjoarã,
Ca stropi amari pe fier încins…

Oh, nu plange!

[puiu]

IUBITO!....by florin molnar


Nu mai ţipa la mine!
Spune sânilor tăi să tacă!
De-atâta tămbălău
Ţi s-a deschis un nasture
La bluză.
Ştiu, ai o scuză:
Îi place şi lui Dumnezeu
Şi vrei să te audă
Că merele s-au copt
Şi le mănâncă sfinţii!...

[Thrill]

Poeziile sunt niste comori. O intreaga poveste in niste strofe...ce frumos...cum mangaie sufletul si dorintele ascunse ale omului intr'un ritm melodios...Ce poate fi mai frumos decat o poezie? Eminescu, Blaga, Bacovia...oricine ar fi...sunt perfecti pentru starile noastre de spirit...avem de unde alege, din fericire

[Alexandru Ionescu]

Va recomand http://www.lovethepoem.com.
Chiar e un loc unde va puteti destinde un univers al viselor al iubirii si al seprantelor.

[andrada]

Am în mine un viu ce respiră
dulce aer de simţiri sidefii.
Am nevoie de tot ce mă miră,
de mânuţe şi ochii de copii.

Am nevoie de cântec albastru,
delicate mângâieri de pian
lunecând peste suflet sihastru
ca generic de film pe ecran.

Am nevoie de îngăduinţă,
de iubire şi de zâmbet blajin,
de căldura ce, din suferinţă,
cu priviri mă îmbracă-n senin.

Am nevoie să simt că iubire,
revărsată peste om necăjit
vindecare îi va da de orbire,
va vedea că şi eu sunt rănit.

Am nevoie ca cei ce văzură
cum durerea mă topesc să le-alin,
să nu-mi pună sarcasm în fiertură
şi dispreţ în paharul cu vin.

Şi-aş dori să am forţă divină
mângâiere ca să nu mai cerşesc
dar tânjesc în tăcere şi-n vină
ca un om vulnerabil, firesc.

[BeRightBack]

Ecou de romanţă

S-a dus albastrul cer senin
Şi primăvara s-a sfârşit -
Te-am aşteptat în lung suspin,
Tu, n-ai venit!

Şi vara, şi nopţile ei,
S-a dus, şi câmpu-i veştejit -
Te-am aşteptat pe lângă tei,
Tu, n-ai venit!

Târziu, şi toamna a plecat,
Frunzişul tot e răvăşit -
Plângând, pe drumuri, te-am chemat,
Tu, n-ai venit!

Iar, mâini, cu-al iernii trist pustiu,
De mine-atunci nu vei mai şti -
Nu mai veni, e prea târziu,
Nu mai veni!

Asta îmi place cel mai mult..

[flaky]

Aci sosi pe vremuri- Ion Pillat


La casa amintirii cu-obloane şi pridvor,
Păienjeni zăbreliră şi poartă, şi zăvor.
Iar hornul nu mai trage alene din ciubuc
De când luptară-n codru şi poteri, şi haiduc.
În drumul lor spre zare îmbătrâniră plopii.
Aci sosi pe vremuri bunica-mi Calyopi.
Nerăbdător bunicul pândise de la scară
Berlina legănată prin lanuri de secară.
Pie-atunci nu erau trenuri ca azi, şi din berlină
Sări, subţire,-o fată în largă crinolină.
Privind cu ea sub lună câmpia ca un lac,
Bunicul meu desigur i-a recitat Le lac.
Iar când deasupra casei ca umbre berze cad,
Îi spuse Sburătorul de-un tânăr Eliad.
Ea-l asculta tăcută, cu ochi de peruzea...
Şi totul ce romantic, ca-n basme, se urzea.
Şi cum şedeau... departe, un clopot a sunat,
De nuntă sau de moarte, în turnul vechi din sat.
Dar ei, în clipa asta simţeau că-o să rămână...
De mult e mort bunicul, bunica e bătrână...
Ce straniu lucru: vremea! Deodată pe perete
Te vezi aievea numai în ştersele portrete.
Te recunoşti în ele, dar nu şi-n faţa ta,
Căci trupul tău te uită, dar tu nu-l poţi uita...
Ca ieri sosi bunica... şi vii acuma tu:
Pe urmele berlinei trăsura ta stătu.
Acelaşi drum te-aduse prin lanul de secară.
Ca dânsa tragi, în dreptul pridvorului, la scară.
Subţire, calci nisipul pe care ea sări.
Cu berzele într-ânsul amurgul se opri...
Şi m-ai găsit, zâmbindu-mi, că prea naiv eram
Când ţi-am şoptit poeme de bunul Francis Jammes.
Iar când în noapte câmpul fu lac întins sub lună
Şi-am spus Balada lunei de Horia Furtună,
M-ai ascultat pe gânduri, cu ochi de ametist,
Şi ţi-am părut romantic şi poate simbolist.
Şi cum şedeam... departe, un clopot a sunat
. Acelaşi clopot poate . în turnul vechi din sat...
De nuntă sau de moarte, în turnul vechi din sat.