[Thrill]

Imi amintesc ca eu cand eram mica, aveam aproximativ 5 ani, ma aruncam de pamant si dadeam din picioare si incepeam sa tip daca nu primeam ceva. Si nu eram prea alintata. Pur si simplu reactionam printr-un comportament iesit din comun cand nu primeam ceva ce credeam ca merit.
Am mai vazut si alti copii care reactionau astfel.

Oare majoritatea copiilor au asemenea reactii? De ce apar si de ce sunt asa puternice? Ce e de facut?

[addict]

E doar rasfat. Vara-miu de 4ani e un stres fantastic, face niste crize cand nu-i convine ceva de faci ce vrea el doar sa taca...

Copiii care fac asta trebuiesc lasati sa urle in voie, ideal este sa stea singuri (preferabil inchisi si sa li se dea drumul cand pare mai domolit) intr-o camera fara nici un pic de alintat sau vorbit cu ei din afara camerei pana se calmeaza si ies singuri. Nu trebuie cedat niciodata pt ca se vor folosi mereu de plans si urlat ca sa obtina ce vor. Metoda sugerata de un psiholog si care am si aplicat-o cu succes relativ, pt ca degeaba eram eu dura daca imediat mama-sa ii aducea ce vroia el chiar daca nu era bine...

[Thrill]

addict, on Oct 29 2007, 09:47 PM, said:

ideal este sa stea singuri (preferabil inchisi si sa li se dea drumul cand pare mai domolit)

Sa stii ca e buna ideea! Sunt sigura ca odata ce copilul va observa ca nimeni nu il mai aude plangand se va linsti. Ca de fapt, si acel plans enervant este facut pentru a iesi in evidenta si a se impune in fata parintilor, si nu se pot impune decat asa.

[oana_604]

Thrill, on Oct 30 2007, 08:38 AM, said:

Sa stii ca e buna ideea! Sunt sigura ca odata ce copilul va observa ca nimeni nu il mai aude plangand se va linsti. Ca de fapt, si acel plans enervant este facut pentru a iesi in evidenta si a se impune in fata parintilor, si nu se pot impune decat asa.

nu te contrazic.. dar daca nu te uiti la el decat cu coada ochiului ... trebuie sa il lasi nesupravegheat sa se sufoce plangand?! sunt cazuri... sunt o multime de posibilitati... in primul rand trebuie sa ii intelegi de ce reactioneaza asta.. nu cumva isi incearca limitele? nu cumva toata lumea, intr-o oarecare masura, vrea sa fie leader?! apoi.. unde gresesc parintii cand copii sunt asa? poate ca le acorda prea multa atentie atunci cand ei sunt isterici si pentru copii asta e un semnal ca e bine ce fac,,, e suficient sa ii ignori.. sa le rasplatesti comportamentele bune.. sa ii spui (daca ai cui cu cuvinte) ca daca va continua va sta acasa ... Inainte nu am vrut sa spun ca nu e bine sa ii lasi sa planga... ba da! dar totusi.. tehnica "time out" poate fi inlocuita... reguli, limite clare pt copii.. ca daca azi esti asa, maine altfel ... e debusolat si incearca sa vada cat mai lasi de la tine daca plange sau te pupa...

[Thrill]

oana_604, on Oct 30 2007, 11:31 AM, said:

nu te contrazic.. dar daca nu te uiti la el decat cu coada ochiului ... trebuie sa il lasi nesupravegheat sa se sufoce plangand?! sunt cazuri... sunt o multime de posibilitati... in primul rand trebuie sa ii intelegi de ce reactioneaza asta..
e suficient sa ii ignori.. sa le rasplatesti comportamentele bune.. sa ii spui (daca ai cui cu cuvinte) ca daca va continua va sta acasa ... Inainte nu am vrut sa spun ca nu e bine sa ii lasi sa planga... ba da! dar totusi.. tehnica "time out" poate fi inlocuita... reguli, limite clare pt copii.. ca daca azi esti asa, maine altfel ... e debusolat si incearca sa vada cat mai lasi de la tine daca plange sau te pupa...

Ai dezvoltat si adaugat niste idei foarte bune la ceea ce a spus Addict. Bineinteles ca il supraveghezi, mai ales daca vezi ca e sincer bulversat. Fiindca sunt si copii care incep sa urle, iar cand ii faci sa zambeasca uita de dorinta pe care au avut-o.
Dar cand copilul chiar e trist si dezamagit de intorsatura pe care au luat-o lucrurile, trebuie sa stai sa ii explici cu rabdare de ce actiunea lui a avut acele urmari, sau de ce ceea ce isi doreste nu e posibil. De fapt...asa ar trebui sa faci tot timpul, dar nimeni nu e perfect.

[Adi Barb]

Eu unul sunt de părere că nervii si in general comportamentele noastre ţin şi de genă. Sunt aspecte oarecum moştenite din familie.

E indicat să ne cunoaştem bine arborele genealogic si să vedem care au fost problemele din trecut ale rudelor pentru a încerca să retuşăm pe cât posibil, acolo unde se poate.

Caracterele agitate incă din copilărie pot fi uşor controlate de exerciţii Yoga şi prin modificarea regimului de viaţă.

Trebuie prevenit riscul accidentelor vasculare printr-un regim de viaţă sănătos din toate punctele de vedere.

[addict]

Nu este absolut nimic genetic, nu esti isteric pt ca si bunica-ta a fost isterica si sub nici o forma nu va merge yoga la un copil care abia gandeste, yoga se adreseaza doar de la adolescenti in sus.

Totul e psihologic, evident excludem bolile psihice... Mama e educatoare si a avut 2ani in grupa un copil de-a dreptul nebun, avea sindromul deficitului de atentie (ADHD) si inca ceva... Adica era hiperactiv, trecea usor de la o stare la alta si avea niste reactii urate care nu intra la ADHD: cand nu-i convenea ceva se dadea cu capul de pereti, isi ameninta colegii ca ii taie cu toporul, era exagerat de violent. Asta deci e o problema psihica, nu crizele de nervi ale altor copii, sau chiar ale noastre cand eram mici ca aproape toti faceam asa cand vroiam ceva.

Crizele de nervi sunt doar o metoda a copilului de a obtine ce-si doreste cand vede ca parintele e sensibil la urlete. De ce se folosesc copiii de asa ceva? Pt ca vad ca nu primesc nimic prin discutii sau alte metode asa ca apeleaza la 'forta' care o au la indemana. Asta trece cu timpul, n-ai sa vezi copii mai mari reactionand asa.

[oana_604]

Thrill, on Oct 30 2007, 09:47 AM, said:

Ai dezvoltat si adaugat niste idei foarte bune la ceea ce a spus Addict. Bineinteles ca il supraveghezi, mai ales daca vezi ca e sincer bulversat. Fiindca sunt si copii care incep sa urle, iar cand ii faci sa zambeasca uita de dorinta pe care au avut-o. Dar cand copilul chiar e trist si dezamagit de intorsatura pe care au luat-o lucrurile, trebuie sa stai sa ii explici cu rabdare de ce actiunea lui a avut acele urmari, sau de ce ceea ce isi doreste nu e posibil. De fapt...asa ar trebui sa faci tot timpul, dar nimeni nu e perfect.

E utopic! Cat timp adultii inteleg mai bine din comportamente decat din cuvinte... cum sa le cerem copiilor sa inteleaga... E ok sa le explici, daca vezi ca ai cui, continui, daca nu... ii explici altfel... explica-i unui copil de 3 ani ca actiunea lui are urmari... te intelege?! respecta ceea ce spui?... Ceea ce incerc sa spun este ca ii dai ca poate duce. Si nimeni nu poate duce ignoranta celuilalt mult, cu atat mai mult un copil din partea tutorelui?!

Adi Barb, on Nov 1 2007, 11:44 AM, said:

Eu unul sunt de părere că nervii si in general comportamentele noastre ţin şi de genă. Sunt aspecte oarecum moştenite din familie. E indicat să ne cunoaştem bine arborele genealogic si să vedem care au fost problemele din trecut ale rudelor pentru a încerca să retuşăm pe cât posibil, acolo unde se poate. Caracterele agitate incă din copilărie pot fi uşor controlate de exerciţii Yoga şi prin modificarea regimului de viaţă.Trebuie prevenit riscul accidentelor vasculare printr-un regim de viaţă sănătos din toate punctele de vedere.

Despre ce vorbesti? "ai cancer... ia spirulina.. ai tusit? pozitia lotusului?!" Pe langa faptul ca esti putin departe de subiect, ca arunci concepte cu furca propui remedii naturiste fara sa le intelegi?! Asta chiar e aiurea... Truisme! dar cat e dobandit si cat e invatat? daca imi raspunzi la asta si daca si intelegi ce am spus... este minunat! Accidente vasculare?! la cine? la copilul de 3 ani care se da cu fundul de pamant ca nu vrea decat acum si aici ciocolata aia!? sau la varstnicul ce va deveni copilul de 3 ani ... care... ?! ) drum lung pana acolo! ce are toleranta scazuta la frustrare din copilarie, care oricum se modifica cu varsta, cu bolile cardio-vasculare?! daca tu imi gasesti un studiu care sa arate o corelatie semnificativa intre astea doua... ) esti ... cum vrei tu...

[luminit 78]

FETITA MEA DE 3ANI SI 5LUNI ESTE O NAZDRAVANA,TRBUIE SA FACI NUMAI CUM VREA EA.ESTE GREU SA-I FACI FATA MAI ALES CA NU DOARME NICI LA PRANZ SI DEVINE NERVOASA.

[Ciup89]

Eu unul sunt de părere că nervii si in general comportamentele noastre ţin şi de genă. Sunt aspecte oarecum moştenite din familie.

E indicat să ne cunoaştem bine arborele genealogic si să vedem care au fost problemele din trecut ale rudelor pentru a încerca să retuşăm pe cât posibil, acolo unde se poate.

Caracterele agitate incă din copilărie pot fi uşor controlate de exerciţii Yoga şi prin modificarea regimului de viaţă.

Trebuie prevenit riscul accidentelor vasculare printr-un regim de viaţă sănătos din toate punctele de vedere.

Ciudat parintzi si fratele meu erau linistitzi de fel si eu eram cel cu pitici pe creier

[QvoVadis]

Esti ingrijorata? Ai rabdare ca fetita sa faca 5-6 ani.
Apropo...cate fire albe ti-au aparut de cand s-a nascut nazdravana? Nu-i bai...peste vreo 2 ani vrei avea dublu.

PS. Bine ai venit pe forum