QvoVadis, on May 21 2008, 04:42 PM, said:
Nu ma refeream la tine.
Iubirea la care fac referire nu priveste aspectul dedicativ, care si mie imi repugna, ci la aspectul sentimental. Cine iubeste cu adevarat, unic, nu-si mai apartine lui/ei insusi/insasi.
Poti face multe de unul singur, dar cu ce chef?
Iubirea de care amintesc eu este conditia esentiala pentru ca un om sa poata afirma in clipa mortii: "Am trait cu adevarat".
nu cred ca sunt dispusa sa ma schimb pentru nimeni..si totusi consider ca am sa gasesc fericirea..uneori o am si acum..doar ca..nu e matura.
cheful , parerea mea, este dat de motivatie.. de reusite..la fel ca si cum pt un scriitor, opera devine scopul 'chefului'.
mi se pare eronat sa afirmi ca daca nu iubesti asa cum ai descris tu mai sus..nu ai trait cu adevarat! ...
exista atatea feluri de a iubi si toate au amprenta felului de a fi al fiecaruia in parte..sunt oameni duri, reci..pt care fericirea si iubirea nu reprezinta abandon total..
sunt oameni pe front care si daca nu au cunoscut iubirea 'adevarata'..pot spune ca au trait cu adevarat!..sau copii bolnavi..
sunt mame... pentru care nu conteaza mai mult cat sunt de iubite, ci cat iubesc..
in ziua de azi se pune prea mare pret pe iubire..ca si sentiment , intr-un mod mai mult egoist decat virtuozic.
nu am nimi ccu cei care se iubesc..sa o faca..dar sa nu se lege de cei care poate..nu au timp in viata lor sa ofere iubirii..acei oameni pe spatele carora , principial, se reazama istoria..