Depresia
#1
Posted 13 October 2007 - 12:31 PM
Depresia este o boala serioasa, care poate afecta putearea de munca, viata familiala, si sociala. De aceea, nu trebuie s-o ignoram, sau sa o ascundem. Este important sa stim care sunt simptomele, cauzele, si ce posibilitati avem pentru prevenirea si tratarea depresiei.
Iata cateva dintre simptomele depresiei:
· Tristete
· Pierderea energiei
· Pierderea sperantei, si aparitia unei stari in care crezi ca nu ai un loc in viata
· Pierderea bucuriei in fata unor lucruri care erau candva placute
· Dificultati de concentrare
· Plans necontrolat
· Dificultate in luarea deciziilor
· Iritabilitate
· Nevoie sporita de somn, sau insomie
· Dureri si mancarimi inexplicabile
· Probleme digestive
· Probleme sexuale
· Dureri de cap
· Scadere a apetitului, asociata cu o slabire brusca
· Ganduri sau porniri sinucigase
Sursa: Despre Depresie
Ati fost sau sunteti depresiv? Ce e de facut daca treceti prin asa ceva?
#2
Posted 13 October 2007 - 02:49 PM
am avut o stare depresiva anxioasa acum 35 ani de intensitate medie, instalata mai ales din cauza surmenarii...
metoda clasica de tratament e administrarea de sedative ptr odihna mintii, perioada in care concentrarea e scazuta si memoria asisderea. in cazul meu timpul de ''vindecare'' a fost cam de 3-4 luni.
#5
Posted 13 October 2007 - 10:10 PM
Toti am avut sau avem momente de depresie si cel mai important factor pe care ne putem baza este speranta, fara de care putem cadea foarte usor in capcanele intinse de "indoiala", "neliniste", "teama" care sunt ingredientele principale ale depresiei. Cei care reusesc sa se bucure de "speranta", privind mai departe in viitor, crezand in ei, detin arma secreta impotriva depresiei. Lipsa sperantei aduce si riscul depresiei, care se mareste o data cu inaintarea in varsta.
Lucrul regulat si moderat este iarasi unul din cele mai bune remedii contra depresiei, precum si rasul sanatos si spontan.
#6
Posted 13 October 2007 - 10:22 PM
E bine sa fim inconjurati de oameni care ne fac sa ne simtit bine , care transmit energie pozitiva.
#7
Posted 14 October 2007 - 05:58 PM
Toata lumea stie ca depresia nu este o stare de normalitate. Exista foarte multi oameni care trec prin depresii , mai ales in zilele noastre , depinde de fiecare individ in parte cum trece prin acea depresie , lucru care tine de cat de echilibrat esti emotional , cat de puternic esti in interiorul tau . Depresia este ceva greu de suportat , urat , si depinde foarte mult de tine insuti sa treci cu bine , adica fara urmari , si depinde in mare masura si de cei din jurul tau. Motivul care a declansat depresia este important , faptul de a accepta acest lucru , de a putea trai cu acest lucru , de a te putea impaca cu acest lucru , sau de a putea scapa de obsesia acestui lucru , [ma refer la un fapt, o situatie, o anumita stare , lucru ca titlu generic]. O data depresia trecuta , acel motiv ne poate impulsiona sa mergem mai departe .
De 2 ori am trecut printr-o depresie destul de grava , si a durat luni bune pana sa scap de ea . Nu-i usor sa te vindeci .
#8
Posted 15 October 2007 - 11:02 AM
Si eu am trecut pe acolo. Nu ma plang, pentru ca intensitatea starilor de tristete nu a fost mare si nici de lunga durata, dar cunosc persoane, prieteni foarte buni, care trec prin asta de ani buni de zile.
Creed insa ca uneori depresia se caracterizeaza si printr-o stare de negare. Cand refuzi sa fii sociabil si sa te bucuri dar insisti ca totul este ok.
#9
Posted 17 October 2007 - 12:38 PM
puiu, on Oct 13 2007, 03:53 PM, said:
Jewels, on Oct 15 2007, 12:02 PM, said:
Sa stii ca ai dreptate. Sunt sigura ca noi suntem singurii vinovati.
Daca noi ne permitem sa ajungem in halul asta, normal ca ajungem. Fiindca, in ultima instanata asta e cuvantul pe care nu vrem sa'l acceptam cand vine vorba de vindecare: refuz. Nu vrem sa recunoastem ca noi refuzam sa ne vindecam. Parca ne place statutul de victime.
Tot timpul spunem ca nu e vina noastra, ca nu te poti controla, ca suntem tristi si nu ne putem inveseli. Dar daca vrem, ne putem inveseli intr'o secunda...insa, numai daca vrem cu adevarat! Fiindca, viata nu se schimba, noi ne schimbam. Viata e la fel de urata si la fel de frumoasa totodata, conteaza perspectiva noastra asupra ei.
#10
Posted 22 October 2007 - 08:20 PM
Insa, pentru o persoana care sufera de depresie, o astfel de perioada de tristete, descurajare, oboseala, dureaza mai mult de 2 saptamani, timp in care viata sociala si ocupationala este afectata de starea psihica:
- persoana in cauza nu mai merge la servici/ nu mai da randament la locul de munca
- este trista in majoritatea timpului / simte ca nu se mai poate bucura de nimic
- se simte obosita, lipsita de energie
- simte ca nu mai are puterea si dorinta de a discuta/ de a se intalni cu prietenii sau alte persoane apropiate
- petrece mai mult timp stand (in pat), iar activitatile obisnuite nu ii mai fac placere
- ii este foarte dificil/ nu reuseste sa isi indeplineasca sarcinile zilnice (in cazul unei femei: nu mai gateste, nu se mai ocupa de treburile casei, de copii, etc)
- poate fi iritabila (se enerveaza mai repede si mai usor decat inainte)
- isi manifesta tristetea cu usurinta, chiar si in cazul unor probleme minore ( ex. plange din motive ……)
- nu mai are grija de ea (in cazul unei femei: nu se mai machiaza, nu isi mai ingrijeste parul/ unghiile, etc)
- mananca mai putin/ mai mult decat de obicei – nu mai are pofta de mancare
- sufera de insomnii (nu poate sa adoarma/ se trezeste mai devreme decat de obicei, etc) sau are cosmaruri
- prezinta probleme de concentrare (nu reuseste sa fie atenta la anumite lucruri, sa ia decizii, are probleme cu memoria, etc)
Desi persoana in cauza isi doreste sa iasa din aceasta stare, nu reuseste sa gaseasca solutia adecvata.
Depresia nu este asadar o problema de vointa, in cauzele depresiei fiind implicati mai multi factori printre care si factori de natura biologica si genetica.
In abordarea psihologica a unei persoane care sufera de o tulburare depresiva, trebuie sa avem in vedere faptul ca persoana sufera din cauza unor sentimente de inutilitate, incapacitate, vinovatie, singuratate, neajutorare, descurajare sau teama.
Depresivul poate acuza diverse probleme, cum ar fi dureri de cap, dureri de stomac, etc care il determina sa se gandeasca la posibilitatea unei boli somatice grave. Aceste probleme scad in intensitate/dispar cu tratamentul adecvat, insa ele vor fi corect investigate de catre medic pentru a se elimina orice posibilitate a unei tulburari somatice.
#14
Posted 29 October 2007 - 01:10 AM
Thrill, on Oct 25 2007, 02:38 PM, said:
E de mers la psiholog! dar .. nu toate "starile depresive" de care vorbiti sunt cu adevarat depresii clinice... pentrut criterii.. cautati in DSM IV...google it!
#16
Posted 29 October 2007 - 11:21 AM
Izolarea nu aduce nimic bun, ba mai mult, distruge.
Eu,recunosc,am avut o depresie care a durat luni bune,chiar aproape un an de zile... depresie aparuta in urma unei pierderi care mi-a dat viata complet peste cap.
Cam o data pe saptamana sau la 2 saptamani mergeam la psiholog. Era fiinta cu care imi facea cea mai deosebita placere sa discut. Cand vorbeam cu ea, ma simteam bine, in siguranta, era persoana care ma intelegea si care incerca sa ma ajute sa depasesc momentul. Si a reusit...
Multi se sperie de psiholog,si asta pentru ca inca se mai fac confuzii mari intre psiholog si psihiatru.
#17
Posted 29 October 2007 - 12:00 PM
Ruxi, on Oct 29 2007, 11:21 AM, said:
Eu mă speriu de psiholog pentru că știu că sunt persoane interesate. Nu sunt sincere și nu merită să afle ceea ce gândesc.
Am văzut un film în care se spunea ceva de genul: "dacă vrei să fii un psiholog bun, pune-te în fața pacientului și întreabă-l după fiecare replică: și ce simți în legătură cu asta? " Cam așa fac și psihologii...
#19
Posted 29 October 2007 - 09:51 PM
Thrill, on Oct 29 2007, 10:00 AM, said:
Am văzut un film în care se spunea ceva de genul: "dacă vrei să fii un psiholog bun, pune-te în fața pacientului și întreabă-l după fiecare replică: și ce simți în legătură cu asta? " Cam așa fac și psihologii...
Poate ai dreptate.. dar tare as vrea sa stiu ce anume crezi ca ii intereseaza pe psihologi? (daca te referi la plata sedintei... in mod normal ar trebui sa fie acoperita de casa de asigurari, dar deh.. traim in romanica si asta ne ocupa tot timpul!)
si
In ce privinta crezi ca nu sunt sinceri psihologii? Am mai auzit versiuni... as vrea sa detaliezi putin... daca vrei.
In ceea ce priveste filmul vazut de tine... Eu nu am invatat sa fac asta... Dimpotriva.. Sunt mai multe abordari in terapie. Se cam glumeste pe seama abordarii de care vorbesti tu (e cam veche). Stii cat considera psihanalistii ca trebuie sa dureze terapia (nu conteaza tulburarea)? Cel putin 3 ani.. Ceea ce e absurd!
Crezi ca mi-as pierde ani buni si mi-as toci hainele prin amfiteatre daca tot ce as invata ar fi "mdea.. ce simti cand o/il vezi pe X? te enerveaza? mdea... inteleg"... normal ca empatizezi! dar daca faci doar atat... e suficient ca pacientul sa se vindece? Poate pentru unii e suficienta o ventilatie emotionala dar in cazurile mai grave te asigur ca nu ai dreptate. Si in cazul depresiei s-a demonstrat ca o anumita abordare este mai eficienta pe termen lung decat medicatia... ce spui de asta?!
Stii in ce domenii ii poti gasi? De la resurse umane pana la scoli speciale si spitale... crezi ca sunt inutili? Chiar mi-ar placea sa detaliezi... ma intereseaza argumentele..
Thrill, on Oct 29 2007, 07:35 AM, said:
Am uitat sa sterg ceea ce ai scris tu.
Am vrut sa spun ca e de mers la psiholog daca ai o problema reala. Iar daca ai google si nu ai cuvintele cheie potrivite... daca dai depresie cate mii de site-uri primesti ca raspuns? ti-am dat un cuvant cheie.. ca sa citesti criteriile exacte pentru "depresie" (sunt muulte!).
Cea mai "bogata" sursa este asta:
http://www.surgeonge...ry/mentalhealth
dai click pe link-ul de sub "Mental Health: A Report of the Surgeon General"
despre depresie - capitolul 4 - mood disorders
e diferenta intre tristete si depresie...
#20
Posted 30 October 2007 - 10:32 AM
oana_604, on Oct 29 2007, 09:51 PM, said:
Ok...in primul rand vreau sa mentionez ca generalizez pentru ca sunt sigura ca majoritatea psihologilor s-au facut doctori pentru a face bani ... insa stiu ca sunt si exceptii care chiar isi doresc sa il ajute pe bietul om disperat.
Eu nu pot vorbi din proprie experienta, insa am 2 prietene care din pacate au ajuns la psiholog din cauza starilor depresive puternice. Au recunoscut ca le e usor sa vorbeasca cu acea persoana pentru ca stiu ca este experta in astfel de situatii. Dar prietenele mele se plangeau ca psihologul nu se implica, nu schiteaza nimic, vorbeste robotic...ele sperau sa li se intoarca niste cuvinte care sa le linisteasca, sa le incurajeze, sa le ajute sa isi puna ordine in ganduri...insa nu...psihologii la care au fost vorbeau doar de dragul de a raspunde, ca sa treaca mai repede timpul. Oricum, in concluzie, ele au simtit ca nu merita sa dea banii aia, pentru ca pur si simplu nu le ajuta cu nimic sedinta de la psiholog.
Alte cazuri de care am auzit, au fost pe forumuri, din ce relatari am citit. Majoritatea oamenilor sunt nemultumiti de psihologul lor. Nu stiu de ce, probabil nu inteleg ca e nevoie de timp pentru a te vindeca...insa daca un psiholog stie acest lucru, ar trebui sa-l avertizeze pe bolnav dinainte, nu sa il lase sa isi faca sperante desarte...
Parerea mea este ca singurul lucru pe care trebuie sa il facem pentru a scapa de depresie, este sa INVATAM. Sa invatam sa avem incredere in noi, sa fim curajosi, sa iubim viata. Nu este nevoie de psiholog.
Bineinteles, exista si cazuri cand depresia s-a agravat si nivelul de serotonina din creier a scazut. Atunci trebuie facut tratament cu medicamente, insa de cele mai multe ori poti sa iti revii si fara acele medicamente.
Nu exista antidepresive care nu provoaca dependenta?
#21
Posted 30 October 2007 - 11:39 AM
Thrill, on Oct 30 2007, 08:32 AM, said:
Eu nu pot vorbi din proprie experienta, insa am 2 prietene care din pacate au ajuns la psiholog din cauza starilor depresive puternice. Au recunoscut ca le e usor sa vorbeasca cu acea persoana pentru ca stiu ca este experta in astfel de situatii. Dar prietenele mele se plangeau ca psihologul nu se implica, nu schiteaza nimic, vorbeste robotic...ele sperau sa li se intoarca niste cuvinte care sa le linisteasca, sa le incurajeze, sa le ajute sa isi puna ordine in ganduri...insa nu...psihologii la care au fost vorbeau doar de dragul de a raspunde, ca sa treaca mai repede timpul. Oricum, in concluzie, ele au simtit ca nu merita sa dea banii aia, pentru ca pur si simplu nu le ajuta cu nimic sedinta de la psiholog.
Alte cazuri de care am auzit, au fost pe forumuri, din ce relatari am citit. Majoritatea oamenilor sunt nemultumiti de psihologul lor. Nu stiu de ce, probabil nu inteleg ca e nevoie de timp pentru a te vindeca...insa daca un psiholog stie acest lucru, ar trebui sa-l avertizeze pe bolnav dinainte, nu sa il lase sa isi faca sperante desarte...
Parerea mea este ca singurul lucru pe care trebuie sa il facem pentru a scapa de depresie, este sa INVATAM. Sa invatam sa avem incredere in noi, sa fim curajosi, sa iubim viata. Nu este nevoie de psiholog.
Bineinteles, exista si cazuri cand depresia s-a agravat si nivelul de serotonina din creier a scazut. Atunci trebuie facut tratament cu medicamente, insa de cele mai multe ori poti sa iti revii si fara acele medicamente.
Nu exista antidepresive care nu provoaca dependenta?
nu am scris eu ca e o forma de terapie care e mai buna pe termen lung decat medicatia?!
nu e ok sa generalizezi... crede-ma ca nu e suficient sa inveti si sa ai incredere in tine... si nici sa spui ca ai o "depresie de toamna"... anxietatea si depresia nu sunt abireli de doua zile.. sunt ca si cancerul.. e aceeasi chestie.. e boala... scapi de diabet/cancer/... daca ai incredere in tine? daca iubesti viata si esti curajos... :|
Depresia nu e legata doar de serotonina.. scade nivelul.. apare depresia...
cat despre chestia ca te astepti sa scapi imediat de starea pe care o ai... daca esti corect si destept... ii spui cand vezi ca nu merge... discuti orice...
psihologii nu sunt medici!
#22
Posted 30 October 2007 - 11:51 AM
oana_604, on Oct 30 2007, 11:39 AM, said:
Spui ca nu e bine sa generalizezi, dar si tu ai facut acelasi lucru la ce am spus eu despre "invatat". Cancer nu primesti daca nu iubesti viata, insa depresiv ajungi daca nu iubesti viata.
nu am scris eu ca e o forma de terapie care e mai buna pe termen lung decat medicatia?!
si atunci de ce se alege in prima instanta medicatia?
#24
Posted 08 November 2007 - 03:46 PM
Ontopic: Daca-mi amintesc bine din ce-am citit, psihologul este cel care se foloseste de terapie pe termen lung sau mai putin lung, iar psihiatrul e cel care prescrie medicamente.
Oana spune excelent ca terapia este solutia, si nu medicamentul. Medicamentul rezolva superficial problema iar aceasta reapare dupa intreruperea tratamentului, insa terapia schimba afectiv modul de gandire, actioneaza exact la nivelul psihicului unde este problema si o elimina definitiv.
Incearca sa-i dai medicamente pe termen nelimitat unei bulimice si ea va reveni rapid la vechiul obicei cand nu va mai lua pastile, apoi incearca sa o supui unor sesiuni de terapie care s-o invete printre multe altele sa se accepte pe sine, si garantat va renunta treptat la obiceiurile nesanatoase si va duce o viata normala.
#25
Posted 11 November 2007 - 10:32 AM
oana_604, on Nov 8 2007, 01:24 AM, said:
ce e așa trist dragă? bine bine...un psiholog nu e doctor. Și? Mare brânză?
Să reformulez pe placul tău: majoritatea psihologilor s-au făcut psihologi pentru bani. Dar tot îmi susțin ideea
#26
Posted 17 December 2007 - 06:00 PM
#27
Posted 17 December 2007 - 07:53 PM
Thrill, on Nov 11 2007, 10:32 AM, said:
Să reformulez pe placul tău: majoritatea psihologilor s-au făcut psihologi pentru bani. Dar tot îmi susțin ideea
uite , de asta vreau să mă fac eu psiholog . Vreau să fiu un psiholog de "calitate" , cinstit ... care să trateze într-adevăr pacienţii. E mare nevoie de psihologi în ziua de azi.
#29
Posted 04 July 2008 - 12:59 AM
Nu este corect sa stai pe bara si sa spui ca psihologii sunt dezinteresati si au ales job-ul asta pentru bani. Daca ai rabdare iti voi explica pe indelete de cata pregatire este nevoie ca sa ajungi sa ai voie sa faci terapie - in conditiile in care respecti legea. Exista lege care reglementeaza activitatile psihologilor. E nevoie de cel putin 5 ani de pregatire dupa terminarea facultatii ca sa ai voie sa faci singur terapie. Legea seamana cu cea care se aplica medicilor sau avocatilor. Exigentele din partea Comisiei sunt chiar foarte ridicate.
Ca sa nu lungesc vorba si mai mult - ca si in cazul absolventilor de medicina, daca devi psiholog clinician investesti enorm - si nu vorbesc doar de investitia financiara, nu are sens sa spun aici cat costa participarea la conferinte, si fara asta nu castigi punctele, nu castigi punctele nu obti dreptul de libera practica. Daca nu iti doresti cu adevarat sa ajuti cedezi... ca absolvent de psihologie cedezi si mergi in celelalte domenii... in resurse umane sau in scoli - ca profesor si atat.
Este tare greu sa ajungi terapeut si sa nu ai habar despre lucrurile astea dar sa comentezi nu e corect. Nu stii cat muncesc si cat vreau sa ajut - si nu sunt singura - asa ca nu cred ca ar fi cazul sa mai arunci cuvinte, doar ca sa vorbesti discutii pe forum.
Sunt colegi care de cand intrasera la facultate aveau acasa cabinetul mobilat. Nu am ochii inchisi, dar atunci cand ai o problema de ordin medical mergi la cel mai bun medic. Asa si cu psihologii. Cand il alegi ai cateva criterii.. sper.
Un psiholog bun cunoaste si psihiatria sigur... dar privim realitatea din unghiuri diferite, iar o parte se intersecteaza. Studiile ne indreptatesc sa spunem ca in cazul unor tulburari - tulburarile de anxietate, T alimentare, T afective- depresiile - este indicata terapia pt. ca are rezultate mai bune pe termen lung. In schizofrenie e nevoie de medicatie si de terapie. Medicatia este invaziva. De ce sa iei un medicament - cu efecte secundare - cand poti sa-ti discuti problemele pana vezi ce poti sa schimbi ca sa-ti fie bine?!
Revin.. daca tu crezi ca eu aleg sa devin terapeut ca am sa castig muulti bani te inseli. Daca aleg RU castig cu mult mai multi si muult mai repede dar una e sa ajuti oameni si alta e sa fii manager sa urci doar firmele pana la cer. Una e sa ajuti sa cresti profitul, sa faci recrutari de personal, sa faci fise de post.. .. sa... si alta e sa ajuti un om. Si sa stii ca stiu sa fac si asta dar prefer sa lucrez cu copii, cu oameni si sa-i ajut sa zambeasca din nou... nu pentru bani.. Sper ca intelegi totusi ca la un moment dat trebuie sa-mi asigur singura existenta, dupa toate pregatirile.. Mi se pare normal sa fiu platita pentru munca mea, pentru tot efortul meu. Asta nu insemna ca las oamenii fara bani in portofel dupa prima sedinta - care in mod normal nu se plateste... daca esti corect.. ca poate ca eu sunt bine pregatita dar omul nu ma place... nu vrea sa-l ajut eu, atunci eu ce sa fac?! sa ii iau banii?! Nu. Important e sa gaseasca omul potrivit sau mijloacale potrivite sa se faca bine.
Thrill daca spui ca sunt doar una si-ti sustii ideea... sper ca tu sa fi terminat ISE-ul.
#30
Posted 04 July 2008 - 07:27 AM
oana_604, on Jul 4 2008, 01:59 AM, said:
Și cine-i verifică?
Cunosc psiholog care la prima ședință își vinde CD-uri cu exerciții de relaxare. Și credeți-mă prețul nu e delod de neglijat.
oana_604, on Jul 4 2008, 01:59 AM, said:
Așa-i peste tot. Să fi bun trebuie să investești. Dacă vrei să-ți atingi scopul, fie depui eforturi imense , fie faci compromis. Din păcate sunt mulți care fac compromis. Și când e vorba de viețile oamenilor ...
oana_604, on Jul 4 2008, 01:59 AM, said:
Perfect de acord! Și vorbesc din punctul de vedere al pacientului.
oana_604, on Jul 4 2008, 01:59 AM, said:
Am cunoscut - în 7 ani de când mă confrunt cu probleme afective- un psiholog(femeie) care a gândit la fel. Era dulce, simțită, și atât de modestă ... medicul psihiatru care se ocupa de mine mi-a spus printre rânduri că e nebună. Mi-a părut atât de rău de ea. Sunt sigură că nu va reuși să răzbească în jungla asta de NEHALIȚI. Scuze dacă exprimarea mea pare a fi dură.
Ai șanse mici de supraviețuire. Nu vei avea loc de ceilalți. Ca în orice domeniu, cei bine intenționați nu prea au loc.