[pinturicchio]

Ce fel de scriere se utiliza în China antică ? Dar în China modernă ce sistem de scriere se întrebuinţează ?

[Adi Barb]

Poporul chinez a avut o foarte veche scriere proprie. In provincia Ha-nan au fost descoperite, in regiunea capitalei vechiului stat Sang (In), numeroase carapace de broaste testoase, oase si cranii pe care sunt gravate inscriptii alcatuite cu ajutorul a circa 2000 de caractere, dintre care peste 1000 au fost descifrate. Acestea dateaza din secolele XIV - XII i.e.n si aceasta scriere pastreaza un caracter arhaic, acelasi semn putand fi scris de mai multe feluri si dispus atat pe orizontala, cat si pe verticala, atat la dreapta cat si la stanga.

Caracterele acestea au fost numite "ku-wen" (cultura veche) si provin din simplificarea semnelor pictografice; ele cuprind atat pictograme (soarece, luna, omul, copacul, apa) cat si ideograme (semne pentru notiuni) si mai tarziu ideograme (semne pentru sunete).

Astfel tabloul lui Li-Si (sec. III i.e.n) cuprinde 3000 de semne; lexiconul (sec. I-II e.n) circa 15 000 semne; lexiconul Guag-ia (sec. III e.n) peste 18 000 iar marele dictionar al limbii chineze cuprinde peste 44 400 de semne. Sporirea considerabila a semnelor se exiplica prin variatia intonatiei cuvintelor. Aceeasi silaba ca si la scrierea sumeriana capata sensuri diferite, dupa cum e pronuntata cu ton egal, ascendent, descendent sau scurt (aceste 4 tonuri caracterizeaza dialectul din Pekin, dar alte dialecte au pana la 11 tonuri).

In anul 100 e.n Tsai-iun a inventat hartia, care avea sa ajunga abia peste mai bine de o mie de ani in Europa. Chinezii scriau pe hartie cu pensula (inventia lui Min-Tian) muiata in tus, ceea ce a permis artistilor sa creeze nenumarate scrieri. Din aceasta cauza, scrierea a trebuit reglementata prin decrete imperiale. Astfel a fost declarata "khai-su" (scriere model sau scriere normala), scrierea caligrafului Van-hsi (321-379 e.n), care s-a mentinut neschimbata pana in zilele noastre.

Dupa primul razboi mondial au aparut la Sanhai lucrari tiparite cu caractere latine usor modificate, dar cum nu se putea trece dintr-o data la o reforma radicala, s-a alcatuit mai intai un alfabet fonetic (giuindzimu), format din 37 de semne si folosit paralel cu hieroglifele.

Mai tarziu s-a format si o comisie, care a simplificat cateva sute de hieroglife folosite mai des (hieroglifele scrise din 7-13 trasaturi de pensula se scriu acum din 4-7 trasaturi) si s-a hotarat sa nu se mai scrie decat de la stanga la dreapta.

In 1955 a avut loc la Pekin congresul pentru "Unificarea limbii" care a convenit unificarea limbii pe baza dialectului Pekin - cel mai raspandit.