Hanul "flacăra Albastră" -locul de întâlnire al personajelor-
#1
Posted 06 July 2008 - 07:27 PM
Frig... . Începutul iernii îşi făcea încet încet apariţia, chiar dacă era abia miezul lui noiembrie. Ploaia deasă, care se lăsa peste pământ, ca un gând negru peste-o minte obosită, era cât pe ce să se transforme-n zăpadă. Nicio fiinţă nu zăreai , cât cuprinzi cu ochii, căci nimeni n-ar fi părăsit pâlpâielile dansânde ale focului din şemineu . Cu toate acestea, Angeline bătea drumurile de zile-ntregi, prin vânt, prin ploi. Obosise, dar nu avea unde să poposească. Drumul pe care-l parcurgea, era mărginit de păduri umbroase şi câmpii îngheţate. Dorea cu ardoare să vadă cea mai pală urmă de viaţă. Scrâşnind din dinţi de frig, îşi aranjă mantaua peticită , astfel încât să-şi mai încălzească fie câtuşi de puţin corpul plăpând .
Deodată, zări în depărtare o pată de culoare cenuşie. Strânse din ochi, concentrându-se asupra fenomenului. Da! Era fum! Sufletu-i fu săltat de speranţa că-n depărtare, va găsi o casă, colibă, cocioabă, orice ar fi, locuită! Îşi grăbi paşii, ignorând acum frigul ce-i pătrunsese mai înainte până-n măduva oaselor şi ploaia care-i biciuia pielea . În cele din urmă, a ajuns, descoperind că sursa fumului nu era nici casă, nici cocioabă ci ...un han. Şi încă unul cât de cât primitor, sau cel puţin aşa-i părea ei, în ochii săi de drumeţ cuprins de friguri. Adunându-şi puterile, împinse de uşă şi pătrunse-n încăperea luminată de lumânări şi focul vesel care parcă dansa-n şemineu. Îşi apropie mâinile-i subţiri , ca hipnotizată , de foc, dorind parcă, să absoarbă toată căldura ce-o emana aceasta. Gluga mantalei căzu uşor pe umeri, dezvelind un păr lung, fin şi negru, ca al unei nobile.
"În sfârşit...căldură" îşi zise fata, oftând de oboseală.
#2
Posted 14 July 2008 - 11:10 PM
era un cal de-un negru ce parcă absorbea lumina emanată de stele, cu copite puternice, meninte parcă să distrugă orice zid ce le nimerea în cale , şi nişte ochi ce sclipeau cu înverşunare. Fata-l privi uimită, neştiind dacă ar trebui să-i fie frică, sau ar trebui să-l admire, pur şi simplu.
#3
Posted 14 July 2008 - 11:16 PM
Apropie-te, nu iti fie teama..urca pe spatele meu si am sa te duc intr-un loc mai luminos decat lampa hanului si mai cald decat patul camerelor de aici.
Calul necheza puternic si se apropie de ea, devenind brusc ca un miel, ingenunchiind in fata frumoasei si soptind iar:
-Eu sunt calul cu numele imprumutat de Naravas..dar am sufletul mai curat decat fulgul de porumbel si minea mai agera decat a celui mai mare intelept d epe lume..increde-te in mine si nu vei regreta copilo, oricum daca inoptezi la acest han, iti faci singura de capatai..hangiul e un fustangiu fara pereche iar geloasa hangita o criminala cu sange rece.
#4
Posted 14 July 2008 - 11:37 PM
Fata făcu câţiva paşi temători înspre cal.
"Şi dacă e un demon?" îşi zise. "Dar parcă e prea frumos ca să fie demon..."
Îi atinse fruntea netedă şi catifelată.
- Eu mă numesc Angeline...vin de departe, nu doresc decât câteva clipe de odihnă.
Îl privi îndelung.... ceva lăuntric îi insufla încredere.
- Fie...îmi asum un risc, te voi urma. Dar te rog, fie-ţi milă de un biet călător obosit.
#5
Posted 14 July 2008 - 11:51 PM
(Si totusi fata pare prea fruoasa ca sa fie adevarata..daca totusi e Vrajitoarea preschimbata in faptura asta firava..hmm..ia sa o pun eu la incercare)
-Am o intrebare sa iti spun, frumoaso : 'Dintre un om bun si unul rau e care ai alege sa il ajuti in caz de nevoie? .. '
#6
Posted 15 July 2008 - 12:04 AM
- În viaţa mea, nu am avut nevoie de prea mult ajutor. De oameni răi mă feresc, pe oamenii buni încerc să-i cunosc. Am fost învăţată să n-am încredere-n orice zâmbet înflorit în colţul gurii.
#7
Posted 15 July 2008 - 12:10 AM
#13
Posted 20 July 2008 - 10:35 PM
Ajunsera intr-un final la gura unei pesteri de la poalele muntelui..ah, in bezna nu puteai sa vezi maretia acestuia, dar se simtea undeva in aer forta de energie a marelui urias tacut...
#15
Posted 05 October 2008 - 12:11 AM
Se apropiara de un stejar batran, de 10 oei mai mare decat unul obisnuit..si..lovind puternic cu copita , Naravas deschise o usa ce da spre interiorul copacului.
Se vedea in fund o luminita, Naravas o privi pe Angeline cu inteles..si intra prin deschizatura proaspat creata..Inainta-numai el stia unde- si din cand in and intorcea privirea spre Angeline ca sa se asigure ca aceasta e pe urmele lui.
#16
Posted 05 October 2008 - 12:27 AM
- Şi totuşi, cine vrea să mă cunoască? grăi ea cu o voce uşor tremurândă.
#18
Posted 05 October 2008 - 12:33 AM
Grăi vădit mâhnită :
- Nu, nu ştiu cine sunt părinţii mei. De ce m-ai întreba asta?
#19
Posted 15 October 2008 - 09:26 AM
- De ce ma intrebi asta, stii cumva cine sunt parintii mei?-se auzi din nou glasul melodios al Angelinei, dar calul parca si mai mut continua sa paseasca agale pe podeaua uscata de stejar batran a incaperii.
In departare luminita se vede din ce in ce mai clara si o caldura linistitoare incepe sa se simta in jurul celor doi.
Cu privirea atintita la detalii si ostenita de drum frumoasa noastra face inca un efort si intreaba din nou:
- Cine esti tu defapt, ce doresti de la mine, unde m-ai adus?
#20
Posted 07 March 2009 - 10:08 PM
-intrebarea asta trebuia amanata..nu vezi ca nu e pregatita?mai bine condu-o sa se odihneasca...
Armasarule!!!!.....avem nevoie de ea!
Calul se invoi celor spuse de femeie si o conduce pe Angeline spre mancare si odihna vorbindu-i bland si linistind-o!