[andrada]

Ce este sufletul?
Ce inseamna pentru fiecare dintre voi "sufletul" ?

[Alexandru Ionescu]

Cred ca sufletul este spiritul, este esenta noastra cu el iubim cu el simtit cele mai frumoase sentimente din lume...fara el ar fi atat de pustiu...

[parasitically]

Alexandru Ionescu, on Oct 7 2007, 08:51 AM, said:

Cred ca sufletul este spiritul, este esenta noastra cu el iubim cu el simtit cele mai frumoase sentimente din lume...fara el ar fi atat de pustiu...

Sufletul e acel spirit care ne ajuta sa spunem ce simtim persoanei de langa noi!Iti dau perfecta dreptate la varianta ta Alexandru.

Attached File(s)

•  On_Front_Page_of_Soul_Point.jpg (61.28K)
  Number of downloads: 7

[kama]

sufletul este tot ceea ce reprezinta o persoana....de fapt..o persoana este un suflet inchis intr-un "ambalaj"
intr-adevar sufletul este insasi esenta noastra ....fiecare traire, fiecare sentiment, toate ne afecteaza sufletul intr-un mod benefic sau nu......

[Jewels]

sufletul traieste vesnic si ne hraneste trupul cu emotii, sentimente, tristete, depinde de lucrurile si evenimentele care ne inconjoara.

[andrada]

Cand suntem tristi, deprimati, deceptionati, cand nu avem chef de viata sau cand ne simtim straini in corpurile noastre, am pierdut o parte din suflet. Sufletul si esenta sufletului au preocupat omenirea din timpuri imemoriale.


Uitam cate o bucatica de suflet la fiecare examen pe care il dam…si asta nu inseamna ca il si luam. Ne mai uitam din suflet prin relatii demult terminate si din nefericire, ori de cate ori auzim vocea persoanei pe care o iubim inca "agresandu-ne", mai pierdem un strop din suflet.
Cat de mari sunt sufletele noastre, care dupa atatea pierderi, inca mai exista!
Cu totii cunoastem expresii ca “am o gaura in suflet”, “ma simt gol”, “ma simt fara viata”…
Un saman ar spune ca avem de-a face cu o pierdere a unei parti din suflet.
Daca i-am cere ajutorul, el ar merge in trecutul nostru sa ne recupereze sufletul.



Insa cati dintre noi au curajul sa isi confrunte cu adevarat problemele?
Sa mearga direct la sursa, riscand sa dezgroape dureri inabusite, dureri de care cu greu au reusit sa se ascunda, ca un strut care isi ascunde capul in nisip, crezand ca nu il vede nimeni…


In momentul in care iti confrunti proprii demoni si supravietuiesti, atunci ai sansa sa iti recapeti sufletul.


Multi insa preferam varianta strutului. Din pacate.
Crezand ca este mai usor sa ignoram durerea. Crezand ca daca o ignoram, va trece.
Nu ne dam seama ca facand asta ne ignoram pe noi,ne negam existenta, esenta…si asa, pierdem bucatele de suflet…
Pana intr-un final cand vom ajunge o umbra a ceea ce am fost, un simplu invelis de carne, fara substanta, fara fond, fara… nimic.

[Thrill]

Ruxi...ar trebui să menționezi al cui e textul pe care îl postezi

Se spune despre oameni că au suflet bun sau rău...din păcate în ziua de azi, deși aproape toți avem suflete bune la început, ajungem să devenim răi...asta m-a făcut să vad că sufletul e schimbător și că depindem de el în totalitate...
Sau oare să nu fie vorba aici de suflet? Să fie vorba de caracter? Atunci, asta ar însemna ca toți avem un suflet bun, din naștere...însă societatea ne formează un caracter de om rău, egoist, fățarnic, fricos...

[addict]

Defapt cred ca totul provine din egoism. Cand faci tot si orice ca sa te simti tu bine, dar pt asta calci peste cativa oameni. Si apoi acei cativa se inraiesc vazand ca-s prea calcati si incep si ei sa faca rau altora drept razbunare si tot asa... E un cerc vicios.

Cred ca sufletul este amprenta gandurilor, sentimentelor si trairilor unui om, singurul care ramane dupa moartea corpului si implicit a creierului.

[Darby]

Quote

Multi insa preferam varianta strutului. Din pacate.
Crezand ca este mai usor sa ignoram durerea. Crezand ca daca o ignoram, va trece.
Nu ne dam seama ca facand asta ne ignoram pe noi,ne negam existenta, esenta…si asa, pierdem bucatele de suflet…
Pana intr-un final cand vom ajunge o umbra a ceea ce am fost, un simplu invelis de carne, fara substanta, fara fond, fara… nimic.

Asta nu e intotdeauna adevarat. Daca ai suferit si preferi sa ignori, sa incerci sa-ti ignori suferinta, aceasta trece odata cu timpul... incet, incet rana se vindeca. Poti ierta sau nu, dar important este ca trece.
Nu sunt de acord cu sintagma "ne pierdem sufletul". Nu cred ca e adevarat. Credem ca ni-l pierdem, pentru ca ne lasam prada sentimentelor negative, credintei in lucrurile rele si uitam de ce e bun si pentru ce merita sa mergem inainte. Nu ne dam seama cat de mare e capacitatea omului de a indura suferinta!

Quote

Sau oare să nu fie vorba aici de suflet? Să fie vorba de caracter? Atunci, asta ar însemna ca toti avem un suflet bun, din nastere...însă societatea ne formează un caracter de om rău, egoist, fătarnic, fricos...

Cat despre caracter... egoism. Aici treaba e relativa. Sunt atatea si atatea situatii.
Oameni cu suflet bun si rau? Se poate. Orice se poate acum, in ziua de azi. Nu am incredere, pentru ca niciodata nu stiu la ce sa ma astept. Insa nu cred ca exista oameni cu suflet rau. Aceia care ucid, au suflet rau? Au devenit asa din cauza evenimentelor negative care le-au innegrit sufletul, ori din cauza dorintei lor de a testa cum e sa fie ei cei mai puternici, sa ucida numai pentru ca asa vor ei... dar deja intram in alt subiect.

Quote

Cred ca sufletul este amprenta gandurilor, sentimentelor si trairilor unui om, singurul care ramane dupa moartea corpului si implicit a creierului.

Prin urmare, da, sufletul ne dicteaza cum si in ce sa credem, insa nu poti trai bazandu-te numai pe suflet.

[addict]

Darby, on Nov 11 2007, 04:15 PM, said:

Prin urmare, da, sufletul ne dicteaza cum si in ce sa credem, insa nu poti trai bazandu-te numai pe suflet.

Nu, nu asta am vrut sa spun.

Sufletul nostru la nastere e ca o carte goala ce asteapta sa fie imprimata iar gandurile, sentimente si faptele pe parcursul vietii sunt cuvintele ce vor fi scrise in acea carte.

[Darby]

Am citat gresit, intelesesem ce-ai vrut sa spui.

[Jewels]

Thrill, on Nov 11 2007, 08:25 AM, said:

Ruxi...ar trebui să menționezi al cui e textul pe care îl postezi

Se spune despre oameni că au suflet bun sau rău...din păcate în ziua de azi, deși aproape toți avem suflete bune la început, ajungem să devenim răi...asta m-a făcut să vad că sufletul e schimbător și că depindem de el în totalitate...
Sau oare să nu fie vorba aici de suflet? Să fie vorba de caracter? Atunci, asta ar însemna ca toți avem un suflet bun, din naștere...însă societatea ne formează un caracter de om rău, egoist, fățarnic, fricos...

Pot indrazni oare sa afirm ca sufletul omului este predispus spre rautate?
Si am sa ma explic imediat. Luam ca material de lucru un copil de doi ani. La doi ani, sau trei, poti fi sigur ca nimeni nu ar fi putut invata pe un copil sa fie rau sau bun, dar totusi, copilul stie sa fie egoist, sa fure jucariile altora, sa fie neascultator, sa faca exact ce ii spui sa nu faca. Cine il invata sa fie egoist? [stiti voi, " tot ce e al meu, e al meu, tot ce este al tau, e al meu, si tot ce vad si imi place e a al meu"]

Nu spun ca un copil mic e rau, ci ma refer la suflet. Are o predispozitie spre lucrurile astea inca de la incepututri, fara sa fii macar constient ce e bine si rau.

No' daca m-am exprimat gresit, scuze E noapte si mi-i somn...

[addict]

Jewels, ce spui tu e perfect normal, copiii care fac astfel de lucruri au fost rasfatati si obisnuiti sa aiba orice vor deci normal ca se comporta asa. Si cum aproape toti copiii au parte de tratamentul asta, normal ca se invata egoisti.

Cazuri concrete:
- Acum cativa ani a venit cineva pe la noi cu o fetita de 2ani scumpaaaa, scumpa rau de tot (eu care nu ma omor dupa copii) si s-a jucat intr-o veselie cu jucariile de la kinder pe care le aveam de cand eram mica - o cutie destul de mare cu jucarii din alea. Nu a urlat ca vroia din ele, nu le-a tinut dupa ea, nu le-a ascuns, nu a furat din ele. Evident a fost incantata cand i-am zis sa-si aleaga cateva.

- Alt copil, varul meu, tot pe la 2ani (acum are 4), venise la mine acasa si tot tot TOT ce aveam eu si ii placea lui, era al lui si daca nu vroiam sa-i dau (de ex un telefon pe care pusese ochii ) urla ca bezmeticul... Si Doamne fereste sa te atingi de jucariile lui ca ti le ia din mana si urla ca-s ale lui.

- Si ultimul exemplu, copil de 3-4ani adoptat. Te-ai gandi ca dupa experienta orfelinatului, cand chiar luptai pt portia ta, sa nu te dezveti usor de obiceiul asta. Dar parintii l-au ajutat si, venit la noi si la faimoasa cutie cu kindere, s-a indragostit de cateva jucarii dar n-a facut urat, n-a insistat, n-a zis ca sunt ale lui. M-a intrebat frumos daca pot sa-i dau una din ele.

Si pana la 2 ani poti creste un copil egoist, e foarte usor sa fie influentat si pana la varsta aceea. Nu exista fiinta umana care sa nu fi interactionat de la nastere cu cineva, care sa nu fi fost crescuta de cineva si implicit sa fi fost influentata...

P.S.: cutiuta aia cu kindere s-a imputinat drastic in ultimii ani la cate jucarii am tot pasat

[anotherme]

"- Ce înseamnă “spirit”, tată?

-Eh, lasă c-o să vezi tu când n-o să mai înţelegi…"

[daianaexposito]

Buna. Eu cred ca sufletul este cel mai important in viata omului. Si mai cred ca este unicul element care ne face sa fim umani. Ganditi-va ce frumos suna cand spui suflet-pereche! Fiecare dintre noi visam la un suflet al nostru care sa ne inteleaga firea, personalitatea, sensibilitatea, sa ne admire, sa ne descopere, caci doar studiul omului este chiar Omul, nu-i asa? Prin urmare, eu cred ca sufletul duce cu gandul la multe lucruri: frumusete, arta, credinta, inteligenta, iubire, suferinta, etc. Ganditi-va la Iisus - El a pus mult accent pe suflet atunci cand a venit pe pamant. Acesta a si fost mesajul sau: iubiti-va neconditionat ca si cum ati fi intr-un suflet si nu doar un trup. Foarte frumos spus, cred eu. O imbratisare la toti. Daiana.