Page 1 of 1
Plansul Este Doar Pentru Cei Slabi?
#1
Posted 01 July 2008 - 08:23 AM
Barbatii de obicei, se feresc sa planga de fata cu persoanele pe care nu le cunosc. Si in general, conceptia despre plans este aceea ca oamenii cu slabiciuni sau prea sentimentali plang. Am auzit de oameni care nu isi amintesc sa fi plans vreodata. Totusi, psihologii sustin ca plansul are un rol eliberator si ca ne ajuta sa ne descarcam sufletul de greutati. Totodata, aceasta mai poate fi interpretat si ca un strigat dupa ajutor.
Iar din punct de vedere biologic, lacrimile ne curata ochii de impuritati.
Sa plangi de fericire sau de tristete, este acest lucru o rusine?
#2
Posted 01 July 2008 - 08:38 AM
Thrill, on Jul 1 2008, 09:23 AM, said:
Barbatii de obicei, se feresc sa planga de fata cu persoanele pe care nu le cunosc.
Nup, barbatii se feresc sa planga si de fata cu persioanele foarte apropiate, ba mai mult barbatii se feresc sa recunoasca faptul ca plang si ei uneori (astept baietii sa ma contrazica )
Thrill, on Jul 1 2008, 09:23 AM, said:
Sa plangi de fericire sau de tristete, este acest lucru o rusine?
Eu consider ca nu! Il vad ca pe o metoda buna pt a te descarca.
#3
Posted 01 July 2008 - 11:28 AM
Un barbat adevarat plange rar, ca ne place sau nu sa o recunoastem.
El se presupune, ca, fizic, este stalpul casei si cam asa si e..asa a dat Dumnezeu..daca el plange, ce sa faca atunci micutii copii?..sau batranii?..
Insa faptul ca se abtin sa planga de multe ori este 'ricosat' spre cei din jur..vorbe urate, pumni, nervi..
Femeia in schimb, plange mai des..pentru ca ei nu ii place sa se descarce violent..mai exista si terapia prin plans pentru multe dintre ele.
Mai demult, bunica ma invatase ca atunci cand ma doare capul, sa ma gandesc la ceva trist ca sa plang.. nu mult, ci strictul necesar.
eh, povesti, ca in fond..lacrimile curg doar acelor oameni care le lasa sa curga.
El se presupune, ca, fizic, este stalpul casei si cam asa si e..asa a dat Dumnezeu..daca el plange, ce sa faca atunci micutii copii?..sau batranii?..
Insa faptul ca se abtin sa planga de multe ori este 'ricosat' spre cei din jur..vorbe urate, pumni, nervi..
Femeia in schimb, plange mai des..pentru ca ei nu ii place sa se descarce violent..mai exista si terapia prin plans pentru multe dintre ele.
Mai demult, bunica ma invatase ca atunci cand ma doare capul, sa ma gandesc la ceva trist ca sa plang.. nu mult, ci strictul necesar.
eh, povesti, ca in fond..lacrimile curg doar acelor oameni care le lasa sa curga.
#4
Posted 01 July 2008 - 02:23 PM
Si barbatii plang !
Cand se nasc, intrucat in subconstient stiu ca viata lor nu va fi decat o perpetua povara fizica.
La primul sarut, intrucat li se declanseaza sensibilitatea latenta.
Cand cineva drag se duce printre cei drepti, intrucat un scop existential se sparge in mii de cioburi.
Cand se imbolnavesc, intrucat vor deveni povara pentru altii.
Cand iau in brate pentru prima oara carne din carnea lor si sange din sangele lor, intrucat sunt vulnerabili in fata miracolelor.
Cand li se imbolnavesc copiii, intrucat se simt responabili si se invinuiesc pentru ceea ce se intampla rau celor dragi.
Cand copiii pleaca la casele lor, intrucat nu vor mai avea pentru cine sa munceasca.
Cand isi pierd resursele financiare, intrucat nu vor mai avea puterea sa le ofere celor care depind de ei o viata decenta.
Cand sunt umiliti, intrucat sunt umani.
Cand totul le iese asa cum isi doresc, intrucat se simt coplesiti.
Cand sunt fericiti, de prea plin.
Cand sunt disperati, intrucat nu mai gasesc solutii.
Cand pierd totul, intrucat le este greu sa o ia de la inceput cu aceeasi hotarare si motivatie.
Cand au totul, de frica sa nu piarda totul.
Cand raman singuri, intrucat nu mai au cu cine imparti ceea ce au.
Cand se duc in Ceruri, intrucat se despart de tot ce au iubit.
Deci, in nici un caz lacrimile nu sunt o rusine pentru barbati...dimpotriva.
Cand se nasc, intrucat in subconstient stiu ca viata lor nu va fi decat o perpetua povara fizica.
La primul sarut, intrucat li se declanseaza sensibilitatea latenta.
Cand cineva drag se duce printre cei drepti, intrucat un scop existential se sparge in mii de cioburi.
Cand se imbolnavesc, intrucat vor deveni povara pentru altii.
Cand iau in brate pentru prima oara carne din carnea lor si sange din sangele lor, intrucat sunt vulnerabili in fata miracolelor.
Cand li se imbolnavesc copiii, intrucat se simt responabili si se invinuiesc pentru ceea ce se intampla rau celor dragi.
Cand copiii pleaca la casele lor, intrucat nu vor mai avea pentru cine sa munceasca.
Cand isi pierd resursele financiare, intrucat nu vor mai avea puterea sa le ofere celor care depind de ei o viata decenta.
Cand sunt umiliti, intrucat sunt umani.
Cand totul le iese asa cum isi doresc, intrucat se simt coplesiti.
Cand sunt fericiti, de prea plin.
Cand sunt disperati, intrucat nu mai gasesc solutii.
Cand pierd totul, intrucat le este greu sa o ia de la inceput cu aceeasi hotarare si motivatie.
Cand au totul, de frica sa nu piarda totul.
Cand raman singuri, intrucat nu mai au cu cine imparti ceea ce au.
Cand se duc in Ceruri, intrucat se despart de tot ce au iubit.
Deci, in nici un caz lacrimile nu sunt o rusine pentru barbati...dimpotriva.
#7
Posted 02 July 2008 - 09:31 AM
QvoVadis, on Jul 1 2008, 03:23 PM, said:
Si barbatii plang !
Cand se nasc, intrucat in subconstient stiu ca viata lor nu va fi decat o perpetua povara fizica.
La primul sarut, intrucat li se declanseaza sensibilitatea latenta.
Cand cineva drag se duce printre cei drepti, intrucat un scop existential se sparge in mii de cioburi.
Cand se imbolnavesc, intrucat vor deveni povara pentru altii.
Cand iau in brate pentru prima oara carne din carnea lor si sange din sangele lor, intrucat sunt vulnerabili in fata miracolelor.
Cand li se imbolnavesc copiii, intrucat se simt responabili si se invinuiesc pentru ceea ce se intampla rau celor dragi.
Cand copiii pleaca la casele lor, intrucat nu vor mai avea pentru cine sa munceasca.
Cand isi pierd resursele financiare, intrucat nu vor mai avea puterea sa le ofere celor care depind de ei o viata decenta.
Cand sunt umiliti, intrucat sunt umani.
Cand totul le iese asa cum isi doresc, intrucat se simt coplesiti.
Cand sunt fericiti, de prea plin.
Cand sunt disperati, intrucat nu mai gasesc solutii.
Cand pierd totul, intrucat le este greu sa o ia de la inceput cu aceeasi hotarare si motivatie.
Cand au totul, de frica sa nu piarda totul.
Cand raman singuri, intrucat nu mai au cu cine imparti ceea ce au.
Cand se duc in Ceruri, intrucat se despart de tot ce au iubit.
Deci, in nici un caz lacrimile nu sunt o rusine pentru barbati...dimpotriva.
Cand se nasc, intrucat in subconstient stiu ca viata lor nu va fi decat o perpetua povara fizica.
La primul sarut, intrucat li se declanseaza sensibilitatea latenta.
Cand cineva drag se duce printre cei drepti, intrucat un scop existential se sparge in mii de cioburi.
Cand se imbolnavesc, intrucat vor deveni povara pentru altii.
Cand iau in brate pentru prima oara carne din carnea lor si sange din sangele lor, intrucat sunt vulnerabili in fata miracolelor.
Cand li se imbolnavesc copiii, intrucat se simt responabili si se invinuiesc pentru ceea ce se intampla rau celor dragi.
Cand copiii pleaca la casele lor, intrucat nu vor mai avea pentru cine sa munceasca.
Cand isi pierd resursele financiare, intrucat nu vor mai avea puterea sa le ofere celor care depind de ei o viata decenta.
Cand sunt umiliti, intrucat sunt umani.
Cand totul le iese asa cum isi doresc, intrucat se simt coplesiti.
Cand sunt fericiti, de prea plin.
Cand sunt disperati, intrucat nu mai gasesc solutii.
Cand pierd totul, intrucat le este greu sa o ia de la inceput cu aceeasi hotarare si motivatie.
Cand au totul, de frica sa nu piarda totul.
Cand raman singuri, intrucat nu mai au cu cine imparti ceea ce au.
Cand se duc in Ceruri, intrucat se despart de tot ce au iubit.
Deci, in nici un caz lacrimile nu sunt o rusine pentru barbati...dimpotriva.
Superb spus!!! Si foarte adevarat insa ma intreb, de ce totusi majoritatea barbatilor se feresc sa recunoasca faptul ca si ei plang?
Sa fie oare pt ca:
take_this_waltz, on Jul 1 2008, 12:28 PM, said:
Un barbat adevarat plange rar, ca ne place sau nu sa o recunoastem.
Chiar asa Waltz, consideri ca un barbat nu este ''adevarat'' daca plange cand si cand?
#12
Posted 31 August 2008 - 11:21 PM
nu am considerat plansul niciodata o dovada a slabiciunii. eu plang sa ma descarc, nu pentru ca sunt slaba. plansul este bun. atunci cand esti nervos si simti ca nu mai poti, decat sa tii in tine si sa te enervezi si mai rau, mai bine plangi. asa te descarci
Page 1 of 1