Cand Esti Dezamagit Ce sentiment...
#1
Posted 11 October 2007 - 06:44 PM
Ce mult poate durea sa fii dezamagit. Este de fapt, pentru mine, frica suprema....
Nu ma tem de durere fizica, nu ma tem de moarte sau de despartire...cel mai mult ma tem sa nu fiu dezamagita. Ma tem pur si simplu sa am incredere in cineva sau in ceva, fiindca primul lucru care imi vine in minte in momentul acela, este ca urmeaza sa fiu dezamagita. Ma gandesc ca lucrurile nu sunt de fapt asa frumoase si ca viata nu iti ofera ceva asa frumos pe tava.
Voi cum considerati "darurile" pe care le primiti de la viata? Nu va temeti de dezamagire? Ati fost dezamagiti? Cum ati trecut peste?
#2
Posted 11 October 2007 - 07:24 PM
Prea putine persoane nu te dezamagesc Niciodata, dar Niciodata. Ideea e doar sa treci peste si sa iei o decizie legata de persoana, daca ti-a facut ceva foarte rau, ii zici adio, altfel discuti cu ea si incerci sa rezolvi problema.
Cati n-am fost dezamagiti? Dar cati am dezamagit pe cineva drag? Ganditi-va si la asta.
#3
Posted 11 October 2007 - 07:25 PM
Fireste ca am avut dezamagiri din toate partile, prieteni, familie... este dureros. Solutia cea mai simpla e sa accepti ca ei, cei care te-au dezamagit sunt oameni si ca mai devreme sau mai tarziu trebuia sa se intample.
Pe de alta parte, sunt convinsa ca si noi la randul nostru suntem dezamagiri ptr altii. A ne considera ''victime'' este usor dar sunt sigura ca am dori sa fim iertati si primiti inapoi. Si asa cum noi avem dreptul sa ne inchidem inima fata de unii si sa nu le iertam greseala, la fel o au si altii fata de altii. Poate de acolo si vine ''Iarta ca sa fii iertat''
Deci in concluzie, da, vom fi dezamagiti de cineva mai devreme sau mai tarziu. Iar singura solutie este acceptare slabiciunii omenesti si eventual iertarea, chiar daca nu vom putea sa ne mai incredem niciodata in acele persoane.
#4
Posted 11 October 2007 - 08:54 PM
Suntem oameni şi suntem slabi. Avem nevoie de înţelegere, compasiune, iubire. Dar cel mai mult avem nevoie de încrederea celorlalţi.
#5
Posted 11 October 2007 - 09:37 PM
Nu pentru ca nu am vrut, si nu pentru ca nu l'am uitat pe fostul...cu fostul chiar am devenit prieteni, l'am iertat, el este casatorit si stam des la povesti.
Problema e ca nu mai am incredere in nimeni. Nu ma mai pot atasa de nimeni. Am incercat dar nici o relatie nu s'a putut transforma in ceva serios, chiar daca am avut ocazia.
De aceea am deschis topicul asta....am sperat sa aflu mai multe tehnici de a trece peste frica asta de dezamagire. Sau ce sa cred...am eu ceva trauma din care nu o sa imi mai revin?
#6
Posted 11 October 2007 - 09:55 PM
Thrill, on Oct 11 2007, 07:37 PM, said:
Depinde de foarte multi factori.
Esti sigura ca nu il mai iubesti? Ti-e teama de ceea ce va urma , ti-e teama ca lucrurile se vor repeta. Trebuie sa invingi aceasta teama , trebuie sa traiesti tot ce iti este dat , fara nicio urma de teama .
E o problema mare sa accepti fericirea, aparuta pur si simplu, din iubire. Multe iubiri creaza anxietati ambilor parteneri tocmai pentu faptul ca totul e prea perfect.
#7
Posted 11 October 2007 - 11:18 PM
Thrill, on Oct 11 2007, 04:44 PM, said:
Nu ma tem de durere fizica, nu ma tem de moarte sau de despartire...cel mai mult ma tem sa nu fiu dezamagita. Ma tem pur si simplu sa am incredere in cineva sau in ceva, fiindca primul lucru care imi vine in minte in momentul acela, este ca urmeaza sa fiu dezamagita. Ma gandesc ca lucrurile nu sunt de fapt asa frumoase si ca viata nu iti ofera ceva asa frumos pe tava.
Voi cum considerati "darurile" pe care le primiti de la viata? Nu va temeti de dezamagire? Ati fost dezamagiti? Cum ati trecut peste?
Stii tu vorba aia: Nimeni nu moare virgin, viata ne-o trage fiecaruia dintre noi.. Eh, vorba este adevarata. Din dezamagiri, esecuri, lacrimi, invatam. Este esential sa gresim pentru a nu repeta greseala si altii sa invete din greseala noastra.
#8
Posted 12 October 2007 - 12:49 AM
De dezamagiri are parte fiecare omu,si dezamageste si la randul lui;de din-astea nu suntem feriti deloc,ci primim din belsug. De ce avem parte de dezamagiri de la viata?! Poate pentru a ne forma ca si oameni,si pentru a ne arata ca viata nu e perfecta,ci e cu defecte,ca si noi. Omul, din dorinta sa de a fi inconjurat doar de bine sau din altele,nu doreste dezamagirile,pentru ca in primu rand suferi foarte mult. Peste o dezamagire poti trece meditand la ceea ce ti s-a intamplat si reflectand ce anume sa faci. Si ,mai sunt doua vorbe: Timpul le vindeca pe toate! si Noaptea e un bun sfetnic!
#9
Posted 12 October 2007 - 10:11 AM
Ruxi, on Oct 11 2007, 10:55 PM, said:
2. Trebuie sa invingi aceasta teama , trebuie sa traiesti tot ce iti este dat , fara nicio urma de teama .
3. E o problema mare sa accepti fericirea, aparuta pur si simplu, din iubire.
1. Sunt foarte sigura ca nu il mai iubesc.
2. Asta incerc sa fac si toata lumea imi spune ca asa e cel mai bine...dar e greu...si ce ma enerveaza cel mai tare e ca am impresia ca toti sunt fericiti si curajosi, in afara de mine. Eu ma consider cea mai slaba si cea mai ignoranta
3. Asta e de fapt ideea principala. In momentul in care vezi ca totul e extrem de frumos, te gandesti automat....oare e real? Si iti amintesti de vechile dezamagiri, care au inceput tot asa frumos...si tragi concluzii...si ehhhh...ce prost e creierul uman
Breath, on Oct 12 2007, 12:18 AM, said:
Si cat de adevarata e vorba asta!
dark_angel, on Oct 12 2007, 01:49 AM, said:
Sa stii ca timpul e intradevar cel mai bun medicament
Stiu ca e nu sunt singura care am fost dezamagita si stiu ca de fapt dezamagirile astea conteaza foarte mult in viata unui om.
Cum ar fi daca viata noastra ar fi perfecta si fara probleme? Nu am mai stii sa ne bucuram de lucrurile frumoase pe care ni le ofera, pentru ca, de fapt...nu am mai avea termeni de comparatie...
Ce usor e acum , cand scriu totul pe un ecran, dar ce complicat e cand esti pus in fata faptului implinit. Dar aveti voi dreptate, trebuie sa mergi inainte orice s'ar intampla...nu poti trai in trecut...nu poti renunta numai pentru ca ai fost dezamagit odata.
#10
Posted 15 October 2007 - 04:26 AM
dezamagirile ne transforma in persoane mai puternice...din dezamagiri invatam unde avem un punct slab si incercam pe cat posibil sa "vindecam" acest punct slab....
e vorba aia celebra "ce nu te omoara te face mia puternic"...
si mai are profesoara mea de specialitate o vorba foarte inteleapta "un sut in cur inseamna un pas inainte"
#11
Posted 18 October 2007 - 02:11 PM
Ruxi, on Oct 11 2007, 09:54 PM, said:
Suntem oameni şi suntem slabi. Avem nevoie de înţelegere, compasiune, iubire. Dar cel mai mult avem nevoie de încrederea celorlalţi.
Bravo, deci se poate .
#13
Posted 01 November 2007 - 01:50 PM
Thrill, on Oct 11 2007, 06:44 PM, said:
am fost dezamagita de atatea ori, incat a ajuns sa ma plictiseasca sentimentul. Acum deja nu mai are aceeasi intensitate durerea care inainte ma sfasia.. si, totodata am invatat sa nu mai am atatea asteptari de la cei din jur..e mai bine..neasteptandu-te la nimic, nu poti fi dezamagit.
#16
Posted 26 December 2007 - 11:10 PM
Dezamagirea este o constanta in viata.
Cu totii ne facem un "plan" legat de toti cei din jur. Credem ca stim cam tot ce ne-ar putea face acea persoana, atat bine cat si rau. Desigur, orice astfel de conceptie este sortita esecului, omul fiind o masina extrem de aleatorie, dependenta de "stari de spirit mereu schimbatoare" si de "gradul de atentie care mi se acorda".
Dezamagirile mai mici sau mai mari sunt definite de gradul in care "planul" a fost incalcat.
Astfel ai doua metode oarescum evidente de a le preveni/reduce: fie elimini conceperea planului, fie ii aloci o prioritate mai mica. Daca totusi planul este construit o dezamagire este inevitabila.
Ca sa treci peste ele trebuie doar sa analizezi gradul de dezamagire. Daca e foarte mare, persoana este (de obicei) eliminata din sfera sociala. Daca este foarte mic, este trecut cu vederea, dar nu ignorat. Desigur, totul depinde de capacitatea persoanei de a ierta sau de cat de tare a acordat atenteie conceptului.
#17
Posted 24 March 2008 - 02:04 PM
#20
Posted 15 April 2008 - 11:25 AM
FragileDreams, on Apr 14 2008, 11:52 PM, said:
poate ca daca i-ai spune direct cu ce a gresit ar incerca sa se schimbe si sa nu mai gresasca...daca ocupa un loc important in viata ta si iti este greu sa treci peste...de ce nu incerci sa faci ceva in care sa va fie bine la amandoi?
#27
Posted 02 November 2009 - 03:14 PM
da, cred ca marea majoritate pateste asa....
atunci cand crezi ca totul e ok...se intampla ceva care destrama tot...